Legitãtile în conformitate cu care se deruleazã procesele biologice, cu întreaga lor amplitudine de variabilitate, au suscitat interesul si au polarizat atentia investigatorilor din toate timpurile.
Treptat dar temeinic, s-a ajuns la concluzia cã viata nu reprezintã doar un specific, un stadiu superior în evolutia materiei universale, ci un fenomen aparte. Altfel spus viata este si altceva decât materie.
In ultimele decenii, prin investigatii, experimente si observatii de mare complexitate s-au putut descifra unele dintre caracteristicile specifice vietii.
S-a definitivat, astfel, conceptia în conformitate cu care, în contextul materiei vii, un rol de prim ordin revine informatiei.
Concomitent s-a conchis cã informatia unui sistem este dependentã de gradul de organizare internã a acestuia, de nivelul pe care-l atinge integrarea si interconexarea pãrtilor componente. S-a definitivat, astfel, conceptia heterogenitãtii interne optime, ca preconditie a asigurãrii integralitãtii maxime si a continutului informational maxim.
Dar, spre a surprinde cât mai multe din intimitãtile structurale si functionale ale unui sistem viu, metodologiile si aparatura clasicã s-au dovedit insuficiente si, deci, ineficiente. Se impunea, ca o necesitate stringentã, disocierea unui sistem viu in partile sale componente, dar cu posibilitatea reasocierii lor, concomitent cu modelarea si simularea structuralã si functionalã a întregului si a pãrtilor componente.
Disocierea unui sistem din etapa individualã de organizare a materiei vii, de pildã, în subsistemele componente - celule în cazul de fatã, a permis redarea tuturor gradelor de libertate celulelor si cunoasterea comportamentului lor în noua ipostazã (cãci nu se pot compara celulele reprezentând indivizi unicelulari cu celulele "eliberate" dintr-un individ pluricelular), cât si comportarea individului în procesul pierderii integralitãtii (dediferentierea tisularã, celularã) sau în cel al reconstituirii integralitãtii (rediferentierea urmatã de organogenezã sau embriogenezã).
Deci, fãrã a face o demonstratie pro domo si fãrã a prezenta o listã a problematicii aferente, am subliniat cauzele care explicã, mãcar partial, aparitia noului si modernului domeniu de investigatii biologice - CULTURILE IN VITRO.
Functie de nivelul asupra cãruia se exercitã interventia, biotehnologiile se aplicã la nivelul organismelor întregi, organelor, tesuturilor, celulelor sau chiar la nivel molecular.
Utilitatea culturilor de celule si tesuturi se poate remarca prin posibilitãtile pe care le oferã în studiul si valorificarea abaterilor comportamentale ale celulelor, prin fenomenele cu totul particulare care apar în conditiile cultivãrii "in vitro". Biotehnologia - notiune complexã, reflectând un domeniu concret al activitãtii umane, defineste ansamblul tehnologiilor neconventionale si nepoluante de producere a unor substante utile, prin utilizarea intensivã a potentialului genotipic al organismelor vii, fenotipizat în capacitãti fiziologo-biochimice de sintezã, biotransformare, degradare, fermentatie etc. In fond, totalitatea activitãtilor umane din agriculturã, industria alimentarã, zootehnie, farmacie, cosmeticã, presupune aplicatii ale metodelor biotehnologice soldate cu obtinerea de alcooli, principii active medicamentoase, substante cu rol alimentar, coloranti.
UNIVERSITATEA AL.I.CUZA
FACULTATEA DE BIOLOGIE
PROGRAMUL DE INVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
