Biologie moleculară

Miozine I, II şi V - prezente în aproape toate celulele eucariote, cel mai mult studiate.

Funcţie comună şi anume sunt proteine motorii.

Miozina II este implicată în contracţiile musculare şi totodată în citokineză. Miozinele I şi V sunt implicate în interacţiunile citoschelet – membrană cum ar fi transportul veziculelor membranare.

În celulele plantelor se exprimă exclusiv genele care codifică miozinele VII, XI şi XIII.

Miozina XI este implicată în curenţii citoplasmatici evidenţiaţi la algele verzi şi plantele superioare.

Structura calcificată — duritatea de rocă a osului sau dintelui

Structură împletită — conferă elasticitatea mare a tendoanelor sau tansparentă, în cazul corneei.

În ţesuturile epiteliale, unde celulele ocupă cea mai mare parte a volumului tisular, matricea extracelulară este foarte redusă cantitativ, fiind reprezentată de lamina sau membrana bazală.

Unul dintre cele două resturi glucidice ale dizaharidelor este fie

N-acetil-glucozamina fie N-acetil-galactozamina.

Al doilea rest glucidic este de regulă un acid – acidul glucuronic sau iduronic.

Glicozaminglicanii posedă grupări

carboxil şi sulfat şi de aceea

sunt încărcaţi puternic negativ

Colagenul

Colagenul, principala componentă a matricei extracelulare este o proteină fibroasă, inextensibilă, care constituie 25% din masa proteică a organismului.

Este prezent mai ales în cartilaje, tendoane, oase, dinţi, piele, vase de sânge. Rezistenţa la tensiune a fibrelor de colagen din aceste structuri face posibile activităţi cum ar fi alergarea sau săriturile, care solicită mult scheletul şi articulaţiile. Fracturarea oaselor sau ruperea tendoanelor implică ruperea sau hiperextensia matricei colagenice.