Antigenul

Substanţe pe care organismul le percepe ca non self, care produc un răspuns imunitar şi sunt capabile să reaţioneze cu receptorii specifici

Antigenele complete

- Imunogenitate: capacitatea de a induce un RI

- Antigenicitate:proprietatea de a reacţiona specific cu efectorii imuni a căror producere o induc

Antigene incomplete (Haptene)

- Lipsite de imunogenitate

- Antigenicitate

Sunt imunogene numai în asociere cu un carrier. Efectorii imuni rezultaţi vor reacţiona la un contact ulterior şi cu haptena liberă neasociată cu un carrier

Epitop – partea unui antigen recunoscută de organism ca non self. -mai mulţi epitopi diferiţi –faţă de care Ag sintetizează tot atâţia AC diferiţi  - epitopi repetitivi (identici)

Paratop-partea complementară e efectorului imun

Poziţia epitopilor – esenţială în recunoaşterea lor de către limfocitele T sau B

Epitopii care vor fi recunoscuţi de anticorpi sau limfocitele B sunt proeminenţe ale unor molecule ghemuite la suprafaţa antigenului şi se numesc epitopi structurali sau epitopi B.

Aceşti epitopi nu sunt antigenici decât în stare nativă, denaturarea proteinei modificând aspectul acestor epitopi.

Limfocitele T recunosc doar

epitopi situaţi în interiorul moleculei de antigen şi care sunt peptide scurte (8-10 aminoacizi).

Aceşti epitopi liniari se numesc epitopi secvenţiali sau epitopi T.

Ei sunt recunoscuţi de limfocitelele T doar după procesarea antigenului de către macrofag şi după ce ajung la suprafaţa acestuia.