Încercările de aplicare a diferitelor tehnologii transgenice la păsări s-au confruntat cu o serie întreagă de dificultăţi, care derivă din deosebirile biologice majore şi, in primul rând, de dezvoltare embrionară, dintre acestea mamifere.
De exemplu, microinjectarea de ADN, in pronucleii masculi este o tentativă dificilă, din mai multe considerente:
la păsări, mai mulţi spermatozoizi, pot penetra intr-un singur ovul în timpul fecundatiei, spre deosebire de mamifere, la care un ovul este fecundat de un singur spermatozoid; in consecintă, este dificil să se identifice pronucleul mascul; care va fuziona cu pronucleul femel şi care urmează să fie injectat cu ADN-ul exogen;
tinând cont de această realitate, incercarea de microinjectare a ADN-ului in citoplasma ovulului nu constituie o alternativă, deoarece transgena are şanse minime să se integreze corect in genomul oului fecundat;
microinjectarea de ADN este cu atât mai dificilă cu cât oul de pasăre, după fecundaţie, acumulează mari cantităti de albumină, invelită, la rândul ei, de stratul intern al cojii calcaroase.
Cu toate aceste dificultăţi, este totuşi posibil să se injecteze o transgenă în zona gălbenuşului oului (discului geminativ), ce conţine pronucleul femel şi mascul, deoarece această formaţiune apare inaintea formării cojii oului. După microinjectarea de ADN in regiunea discului gerrninativ, fiecare ou este cultivat in vitro până in momentul in care se formeaza embrionul, iar apoi este introdus intrun ou „surogat”, pana la dezvoltarea completă a puiului.
Utilizând această strategie, s-a obţinut intradevăr o linie de pui transgenici, dar, in ansamblu, metoda are o eficienta redusa şi este prea dificila pentru a deveni o aplicaţie de rutină in vederea obtinerii de păsări transgenice.
Un alt demers experimental pentru crearea de păsări (găini) transgenice, se bazeaza pe aplicarea si adaptarea metodei vectorilor retrovirali, practicata pe şoarecii de laborator.
În acest caz, s-a pornit de la constatarea că, in momentul in care membrana externa a cojii oului se intareste, embrionul aflat in curs de dezvoltare (in stadiul de blastula) este format din doua straturi, ce cuprind 40.000 - 80.000 celule.
Inlocuind experimental unele din celulele blastodermice embrionare cu vectori retrovirali defectivi in replicare, purtatori de gene marker bacteriene, s-au obtinut in final pui ce poartă transgenele in liniile lor germinative. Desi o bună parte din aceşti pui nu au produs viruşi, utilizarea vectorilor retrovirali in scopul ameliorării transgenice a unor produse aviene (carne, ouă) ridică problema securităţii consumului de asemenea produse de către om. In plus, dimensiunea transgenelor ce pot fi transferate prin vectori retrivirali este redusa (cca 8 kb) şi frecvent, integrarea acestora in siturile tinta nu este permanentă, ci temporara.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.