1. Definitii si principii generale
Termenul de anatomie provine din limba greaca antica (anatome = disectie), ele
desemnand studiul alcatuirii biologice a organismelor prin disectie.
Anatomia comparata este o stiinta de sinteza care studiaza organele si sistemele de
organe prin comparatie, urmarind in principal legile evolutiei acestora pe plan morfologic. Termenul
de morfologie desemneaza studiul formei in corelatie cu functia ei (cum o structura si functiile sale
devine o parte integrata in organism), precum si cu potentialul sau evolutiv (cum o structura, prin
propria sa alcatuire devine un factor in evolutia altor forme).
Astazi, la nivel international, diferite scoli de morfologie sunt orientate pe problemele de
integrare structurala a partilor si semnificatia acestora in functionarea organismului, cu limitarile si
posibilitatile lor pentru procesul evolutiv.
Analiza morfologica se concentreaza pe nivelurile inalte de organizare biologica: organe,
sisteme de organe, organismul neseparat din contextul ecologic. In demersul ei, analiza
morfologica urmareste: definirea problemei abordate, stabilirea functiei si al rolului biologic.
Formularea problemei, de la bun inceput, consta in descrierea anatomica si relationarea
animalului la alte specii (deci din punct de vedere). Functia si rolul biologic sunt doua notiuni
diferite.
Termenul de functie biologica este mai restrictiv, desemnand actiunea sau proprietatea
unei parti in organism. Functia este in general observata in laborator (studiu de laborator).
Rolul biologic indica cum partea respectiva (structura) este folosita de catre in mediu, in
cursul vietii istorice a unui organism. Analiza rolului se face in natura (studiu de teren). Aceeasi
structura lucreaza atat pentru organism (deci are o functie) cat si corespunzator cerintelor din
mediu. De exemplu, muschii masticatori la un soarece actioneaza pentru inchiderea falcilor si
pentru a mesteca hrana. La multe pasari penele au functia de a acoperi corpul, in mediu ele
indeplinesc mai multe roluri biologice: termoreglarea, conturarea aerodinamica a corpului pentru
zbor, uneori etalarea pentru atragerea atentiei partenerului in timpul reproducerii.
1.1. Termeni anatomici
Anatomia animala utilizeaza o serie de termeni specifici, dintre care cei mai frecventi sunt
prezentati mai jos.
Termeni de directie si de localizare :
- ventral = spre fata corpului sau a unei parti din corp ;
- dorsal = spre spatele corpului sau a unei parti din corp ;
- cranial, cefalic = spre extremitatea cefalica ;
- caudal = opus extremitatii cefalice ;
- medial = apropiat de linia mijlocie a corpului ;
- lateral = departat de linia mediala a corpului ;
- superficial (extern, periferic) = pe sau aproape de suprafata ;
- profund (intern, central) = departat de suprafata ;
- proximal = apropiat de originea partii ;
- distal = departat de originea partii ;
- parietal = referitor la peretele partii ;
- visceral = referitor la organele dintr-o cavitate.
Denumiri de planuri sau sectiuni prin corp :
- sagital = planul longitudinal care trece din fata in spate, divizand verticala corpului in
doua portiuni laterale (dreapta si stanga) ;
- mediosagital = planul sagital care trece chiar prin linia mijlocie a corpului (in acest caz
celelalte planuri sagitale sunt denumite parasagitale) ;
- transversal = planul care divide corpul sau organul in doua portiuni, anterioara si
posterioara (in cazul omului, superior, inferior).
Denumiri de miscari:
- flexie = inchiderea unghiului dintre doua axe;
- extensie = marirea unghiului dintre doua axe;
- abducere = departarea unui segment de la un ax sagital dat;
- adducere = apropierea unui segment de la un ax sagital dat;
- protractie = ducerea spre inainte a unui segment;
- retractie = ducerea spre inapoi a unui segment;
- pronatie = rotirea mediala a unui segment in raport cu axul sau lung;
- supinatie = rotirea laterala a unui segment in raport cu axul sau lung.
Dorsal
Ventral
Posterior
(caudal)
Anterior
(cranial)
Anterior
(cranial)
Posterior
(caudal)
Dorsal Ventral
Plan sagital
Plan
orizontal
Plan
transversal
Figura 1.1. Localizari, directii si planuri/sectiuni.
1.2. Similaritati
In diferite organisme, parti corespunzatoare pot fi considerate similare pe baza a trei criterii:
originea, functia, aparenta. Astfel, partile (structurile) care au origine comuna sunt considerate
omoloage, cele care au o functie similara sunt analoage, iar cele care seamana doar intre ele sunt
homoplastice.
Omologia recunoaste similaritatea bazata pe originea comuna. Exemple de serii omoloage
pot fi: arcurile viscerale la vertebrate, scheletul membrului propriu zis la tetrapode (fig. 1.2).
Bejenaru, L., Stanc, S., Neagu, A., 2002 - Elemente de Anatomie comparata a animalelor, I, Editura Pim, Iasi.
Haimovici, S., 1981 - Anatomia comparata a vertebratelor, vol. I (splanhnologia), Universitatea "Al. I. Cuza", Iasi.
Haimovici, S., 1982 - Anatomia comparata a vertebratelor, vol. II (sisteme de relatie), Universitatea "Al. I. Cuza", Iasi.
Haimovici, S., Comanescu, G., 1978 - Lucrari practice de anatomia comparata a vertebratelor, vol. II, Universitatea ,,Al. I. Cuza", Iasi.
Haimovici, S., Comanescu, G., Antoniu, S., Stirbu, M., 1979 - Lucrari practice de anatomia comparata a vertebratelor, vol. I (sistemul locomotor), Universitatea ,,Al. I. Cuza", Iasi.
Kardong, K.V., 1998 - Vertebrates. Comparative Anatomy, Function, Evolution, WCB/McGraw-Hill, International Edition.
Matic, Z., Solomon, L., Nastasescu, M., Suciu, M., Pisica, C., Tomescu, N., 1983 - Zoologia nevertebratelor, Editura didactica si pedagocica, Bucuresti.
Miscalencu, D., Mailat-Miscalencu, F., 1982 - Anatomia comparata a vertebratelor, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti.
Tefler, W.H., Kennedy, D., 1986 - Biologia organismelor, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.