Produse și Servicii Bancare

1 CONCEPTUL DE PRODUSE ŞI SERVICII BANCARE

OPERAŢIUNI BANCARE

1.1 CARACTERISTICILE PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR BANCARE

Intr-o formă arhaică dar pragmatică, băncile erau cunoscute ca instituţii de credit care fac comerţ cu bani, atrăgând resursele disponibile şi plasându-le sub formă de produse şi servicii, potrivit cerinţelor economiei, la preţuri care să acopere costurile şi riscurile şi să asigure un profit. În esenţă, acestă concepţie este valabilă şi astăzi, numai că produsele şi serviciile bancare s-au diversificat extrem de mult, au apărut tipuri noi, în special ca urmare a progreselor tehnologice în informatică şi comunicaţii, ceea ce a produs profunde transformări în relaţia bancă-client, în organizarea şi conducerea sistemului bancar.

Caracteristici. Produsele şi serviciile bancare au unele particularităţi care le diferenţiază faţă de celelalte produse şi servicii, astfel:

- sunt imateriale, adică nu au un suport fizic, dar satisfac anumite cerinţe indispensabile societăţii, facilitând circulaţia bunurilor materiale;

- sunt condiţionate de reglementări bancare care stabilesc anumite condiţii de funcţionare, risc, garantare etc;

- produsele (creditele) dau acces la monedă, iar serviciile (plăţile interbancare) asigura transferurile monetare între participanţii la tranzacţii;

- produsele şi servicile se valorifică prin reţeua proprie de unităţi bancare şi nu se pot redistribui, închiria;

- produsele şi serviciile se valorifică numai clientelei care are relaţii cu bnaca (au conturi deschise la bancă).

Din punct de vedere al gestiunii bancare, produsele (creditele) angajează capitalurile băncilor şi fondurile atrase care se avansează sub formă de împrumuturi, în timp ce serviciile (plăţile interbancare) transferă fondurile clientelei de la un partener la altul. Raporturile juridice care se crează între bancă şi client plasează banca, în cazul produselor (creditelor), în pozitia de creditor şi clientul de debitor, iar al depozitelor, clientul devine creditor (pentru depozitele pe care le deţine la bancă) şi banca debitor; în ce priveşte serviciile, banca este în poziţia de creditor şi clientul de debitor. Aceste raporturi în care clientul poate fi în unele cazuri creditor, iar în altele debitor sunt destul de complexe şi sunt specifice numai sistemului bancar.

Produse şi servicii. Principalele produse şi servicii pe care băncile le furnizează clientelei sunt următoarele:

Produse Servicii

- credite pe termen scurt, mijlociu şi lung; - transferuri inter/intrabancare

- garanţii bancare; - plăţi inter/intrabancare;

- produse derivate; - schimb valutar;

- carduri; - încasări şi plăţi în numerar;

- certificate depozite; - colectare numerar;

- depozite la termen; - păstrare valori în tezaur;

- depozite la vedere; - compensări interbnacare;

- custodie; - plăţi prin canale electronice;

- credite sindicalizate; - decontare tranzacţii pe piaţa

bursieră;

- transferuri internaţionale valutare

(Western Union, MoneyGram);

- private banking, cash management;

- consultanţă bancară.

Relaţia bancă-client. Produsele şi serviciile bancare implică o relaţie bancă-client cu multiple semnificaţii care a evoluat diferit în timp. Până către sfârşitul secolului XX, în centrul atenţiei se situa banca care urmarea să asigure produsele şi serviciile cerute de piaţă şi mai puţin modul de deservire al clienţilor, după principiul “cine are nevoie de mine mă găseşte”. În această perioadă, clienţii se deplasau la bancă pentru operţiuni “faţă la faţă”, iar băncile erau preocupate să inspire încredre, sa asigure onorabilitate, să dispună de sedii impunătoare şi de personal bine calificat. Lupta de concurenţă a determinat ca băncile să se apropie din ce în ce mai mult de clientelă, mai întâi prin extinderea reţelei de unităţi bnacare, iar după apariţia plăţilor electronice în anii 1980-1990 prin plăţile de la distanţă şi restrângerea activităţii din sediile bancare, pâna la apariţia self-bank, adică a băncilor complet automate (fără personal bancar) cu produse şi servicii electronice. In această a doua perioadă, în centrul atenţiei se situează clientul care este atras prin produse şi servicii de o calitate cât mai bună, rapiditate în execuţie şi costuri mai scăzute. Istoria ultimilor 30 de ani a demonstrat că evoluţia cerinţelor clienţilor pentru produse şi servicii bancare este extrem de diferită şi tendinţa de ai îndepărta pe clienţi de bancă nu a fost cea mai bună. Concluzia care s-a desprins în urma unor studii de specialitate efectuate de firme de prestigiu (IFS - Institute of Financial Services împreună cu alţi parteneri, 2001) a fost că nu trebuie neglijat niciun canal de distribuţie – reţeaua bancară, cardurile, internetul, telefonia fixă sau mobilă – ci oferta de produse şi servicii să se adreseze diferenţiat pe segmente de clientelă în functie de cerinţele acestora şi cultura bancară. Ca urmare, se revine în bună parte la reţeaua bancară, dar restructurată, în sensul extinderii şi mai mult, apariţia de noi unităţi specializate pe diferite produse şi servicii (credit consum, credit ipotecar, credit de dezvoltare, garanţii bancare, plăţi electronice la distanţă) care pot acoperi toată gama de clientelă cu cerinţele acesteia.

1.2 TIPURI DE ACTIVITĂŢI BANCARE

Produsele şi srviciile bancare sunt oferite unei unei clientele destul de diversificate care în funcţie de amploarea activităţilor desfăşurate se grupează în două mari categorii: persoane juridice (corporate) şi persoane fizice (retail). Produsele şi serviciile sunt identice indiferent de categoria de clientelă care le foloseşte, dar ceea ce le diferenţiază este preferinţa clientelei pentru anumite produse şi servicii care corespund mai bine specificului activităţii desfăşurate şi marimea acestora. Separarea în cele două categorii se face după cifra de afaceri a clientelei, pragul fiind diferit de la ţară la ţară şi destul de mobil.

Persoane juridice (corporate). Activitatea corporatistă cuprinde produse de genul creditelor de trezorerie, credite ipotecare, credite de dezvoltare, credite sindicalizate, garanţii bancare, produse derivate, depozite la termen şi la vedere, precum şi plasamente pe piaţa de capital (investiţii financiare), iar în domeniul serviciilor, transferuri şi plăţi electronice (plăţi profesionale), compensări interbancare, colectări de numerar, decontări tranzacţii pe piaţa bursieră, cash management, multicash, consultanţă bancară. In aceste activităţi sunt necesare aptitudini profesionale de specialitate, întrucât produsele sunt mai complexe şi de valori mai mari iar clienţii sunt companii mijlocii şi mari, iar uneori foarte mari (grupuri, holdinguri). Din aceste motive, calitatea serviciilor, personalizarea produselor, gradul de risc asumat de bancă, relaţia bancă-client şi reputaţia băncii sunt de cele mai multe ori determinante pentru opţiunile clienţilor. Activitaea cu persoane juridice aduce venituri substanţiale băncilor din care cauză acestea sunt interesate în atragerea clienţilor mari dar şi riscurile asumate de bancă sunt destul de mari şi necesită un nivel profesional de management superior altor activităţi. Pe de altă parte, persoanele juridice sunt mult mai stabile, mai fidele, iar băncile devin mai

flexibile şi caută soluţii pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor companiilor.