Operațiunile Instituțiilor de Credit

Capitolul 1

INSTITUŢIILE DE CREDIT ÎN ROMÂNIA

1.1. Înfiinţarea instituţiilor de credit

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Naţională a României şi instituţiile de credit., sistem ce a fost introdus în decembrie 1990 odată cu trecerea de la economia de tip centralizat la economia de piaţă.

Instituţiile de credit sunt entităţi care desfăşoară activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile de la public precum şi operaţiuni de acordare de credite în cont propriu. În categoria de public nu se includ statul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit şi alte instituţii financiare. De asemenea în categoria instituţiilor de credit intra şi entităţile care emit mijloace de plată electronice.

Instituţiile de credit care desfăşoară activităţi în România sunt persoane juridice române care aparţin următoarelor categorii:

- bănci;

- organizaţii cooperatiste de credit;

- bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;

- bănci de credit ipotecar;

- instituţii emitente de monedă electronică.

sau sucursale ale unor instituţii de credit persoane juridice străine, din state terţe sau state membre ale Uniunii Europene.

L a baza constituirii şi funcţionării instituţiilor de credit stau Legea 31/1900 privind societăţile comerciale şi OG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Forma de constituire este aceea a societăţilor comerciale pe acţiuni, iar funcţionarea lor este condiţionată de existenţa unei autorizări în acest sens, autorizaţie emisă de Banca Naţională a României. Astfel, desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit în România presupune obţinerea unei autorizaţii de la Banca Naţională a României. Pentru obţinerea autorizaţiei, entităţile trebuie să îndeplinească o serie de condiţii privind capitalurile, acţionariatul, conducerea, sediul şi respectarea reglementărilor.

Capitalul iniţial al instituţiei de credit nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane de euro1. La constituire capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română trebuie vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, fără a fi permise aporturile în natură. Acţiunile sau părţile sociale pot fi numai nominative.

Conducerea operativă a unei instituţii de credit este asigurată de cel puţin două persoane, care au experienţă adecvată în exercitarea responsabilităţilor specifice activităţii financiar- bancare. Activitatea instituţiei de credit trebuie să se desfăşoare preponderent pe teritoriul României.

Sediul social sau după caz sediul real. al instituţiei de credit persoană juridică română, trebuie să fie situat pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locaţia în care se situează centrul de conducere şi gestiune a activităţii statutare, în cazul în care nu este acelaşi cu sediul social.

Structura acţionariatului este un aspect important în obţinerea autorizaţiei unei instituţii de credit. Banca Naţională a României trebuie să fie informată cu privire Ia identitatea acţionarilor sau membrilor care deţin direct sau indirect participaţii calificate la instituţiilor de credit, dar şi cu privire la valoarea acestor participaţii. Scopul băncii centrale este de a se asigura că instituţia de credit dezvoltă un management prudent şi sănătos.

Înfiinţarea unei societăţi bancare prevede obligativitatea parcurgerii a două etape:

- constituirea societăţii bancare;

- autorizarea funcţionării băncii.

Aprobarea constituirii unei societăţi bancare se realizează de către Banca Naţională a României, şi nu este o garanţie a autorizării funcţionării băncii în cauză.

În termen de maxim 2 luni de la comunicarea aprobării de constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare instituţia de credit trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit conform dispoziţiilor aplicabile.

Documentaţia care însoţeşte cererea de autorizare pentru aprobarea funcţionării băncii se compune din:

- copie legalizată de pe actul constitutiv/sau originalul;

- scrisoare din partea depozitarului fondurilor ce vor constitui capitalul social subscris;

- dovada obţinerii spaţiului aferent sediului social (consimţământul proprietarului pentru spaţiul individual; contractul de închiriere);

- repartiţia capitalului social;

- identitatea acţionarilor, distribuţia capitalului;

- identitatea conducerii operative (minim două persoane);

- studiu de fezabilitate;

- certificat de înmatriculare la Registrul Comerţului - copie;

- comunicare privind existenţa reglementărilor proprii privind desfăşurarea activităţii.

După depunerea acestei documentaţii BNR va analiza documentaţia, urmând ca în 3 luni de la data depunerii să comunice în scris aprobarea sau respingerea autorizării societăţii bancare. În acest de-al doilea caz se vor comunica şi motivele ce au stat la baza deciziei BNR. Autorizarea unei instituţii de credit se realizează pe durată nedeterminată. Motivele ce pot sta la baza respingerii autorizării unei societăţi bancare sunt următoarele:

> documentaţie incompletă sau nenconformă cu prevederile legale în vigoare;

> capital social inferior limitei stabilite de BNR;

> formă juridică de constituire necorespunzătoare;

> din evaluarea documentaţiei prezentate rezultă că banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna funcţionare a sistemului bancar şi cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori;