Metodologia Cercetării Științifice

1. Metodologia cercetării ştiințifice economice. Conținut şi funcții

Metodologia cercetării ştiinţifice economice este o parte a ştiinței economice. Ea poate fi definită ca un ansamblu de principii, de etape şi faze, de metode, tehnici şi instrumente de investigare şi cunoaştere ştiinţifică a fenomenelor economice.

Metodologia este un cuvânt complex, format din methodos şi logos care înseamnă „metodă” şi „ştiinţă”, în limba greacă, iar în traducere liberă „ştiinţa metodei”, adică ştiinţa conceperii, a alegerii şi utilizării metodei în procesul de investigare a fenomenului economic. În mod similar, şi expresia methodos este formată din două cuvinte meta şi odos, adică „după cale”, după calea sau îndrumarul care asigură succesul oricărei investigaţii stiinţifice.

Metodologia cercetării ştiinţifice economice (ca, de altfel, şi a

altor ştiinţe) este alcătuită din trei niveluri de metode:

Ştiința este un fenomen complex, care poate fi privit din diferite

puncte de vedere (o bază a concepţiei despre lume şi natură, o formă a conştiinței sociale, o componentă a culturii spirituale, o componentă a

forţelor de producţie) şi care este definită în cele mai diferite formule.

Lăsând deoparte definiţiile mai sofisticate (Einstein) şi altele mai

simplificatoare (Kotarbinski), ştiinţa îşi dezvăluie conţinutul dacă vom

spune că este „un ansamblu de cunoştinţe sistematizate şi verificate de practică”, „ o cunoaştere bazată pe fapte reale care explică şi rezolvă problemele practice”, „o cunoaştere care poate fi verificată şi

confirmată empiric”, „o cunoaştere care se ocupă cu studiul legilor

care guvernează realitatea şi pe baza cărora se elaborează previziuni

ştiinţifice”. Ştiinţa, potrivit Dicţionarului Pétit Robert, este definită

drept „cunoaştere exactă, universală şi verificabilă”.

Ştiinţa economică se defineşte relativ diferit, datorită particularităţilor fenomenului economic, respectiv, ca o „cunoaştere veridica a realității economice, verificabilă pe cale experimentală, prin simulare şi scenariu”.

Ştiinţa economică –ca şi oricare altă ştiinţă - este întotdeauna imperfectă pentru că este drumul general al cunoaşterii, de la fenomenul practic la esenţă, un drum de la simplu la complex, o cunoaştere mai aprofundată care se apropie asimptotic de infinit, de adevăr.