Instituții Financiare Internaționale

Previzualizare curs:

Extras din curs:

FONDUL MONETAR INTERNATIONAL (FMI)

Conferinta Monetara si Financiara din iulie 1944 de la Bretton Woods a prevazut înfiintarea a doua institutii - Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) - FMI urmând sa detina rolul principal în cadrul noului sistem monetar international.

Statutul FMI, adoptat de cele 45 de state participante la conferinta, a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, activitatea oficiala a Fondului începând la 1 martie 1947.

Statutul initial al FMI a suferit doua amendamente. Prima modificare, din anul 1969, s-a referit la dreptul FMI de a crea o noua sursa a lichiditatii internationale - Drepturile Speciale de Tragere (DST) - precum si la mecanismul atribuirii si utilizarii acestora. Al doilea amendament, intrat în vigoare la 1 aprilie 1978, cuprinde anumite modificari ale vechiului statut, în scopul realizarii unei reforme evolutive a sistemului monetar international, prin ratificarea Acordurilor de la Kingston (Jamaica, 1976).

Potrivit Articolului 1 din Statutul sau, FMI are urmatoarele obiective:

- sa promoveze cooperarea monetara;

- sa faciliteze expansiunea comertului international;

- sa înlature restrictiile valutare din calea comertului international si a fluxurilor financiare internationale;

- sa acorde tarilor membre credite pe termen scurt si mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare de balanta de plati;

- sa promoveze stabilitatea cursurilor valutare si evitarea devalorizarilor monetare ca mijloc de concurenta internationala.

FMI are doua categorii de membri: membri originari sunt considerate acele tari care au ratificat acordul de creare a FMI pâna la intrarea lui în vigoare; alti membri sunt socotite toate celelalte tari care au aderat la FMI dupa intrarea în vigoare a acordului. Aceasta delimitare a membrilor FMI are, în principal, caracter onorific, dar uneori se tine cont de acest lucru în desfasurarea activitatii Fondului.

Numarul tarilor membre ale FMI a crescut rapid, de la 29 de tari în anul 1945, la 125 în 1973, 151 în 1989 si 184 de tari membre în anul 2004.

România este membra a FMI din decembrie 1972. Calitatea de membru al FMI da României, ca de altfel oricarui stat membru, posibilitatea de a beneficia de toate drepturile ce îi revin potrivit statutului si reglementarilor de functionare cu îndatorirea de a-si îndeplini obligatiile asumate prin semnarea acordului, precum si dreptul de a se retrage oricând din FMI pe baza unui aviz scris.

1.1. Structura organizatorica a FMI

Organele de conducere ale FMI sunt: Consiliul guvernatorilor, Consiliul executiv si Directorul general. Pentru desfasurarea activitatii sale, FMI este organizat pe comitete si departamente specializate.

Consiliul guvernatorilor constituie organul suprem si stabileste liniile directoare ale activitatii Fondului. Fiecare stat membru este reprezentat de un guvernator (Ministrul de finante sau Guvernatorul bancii centrale) si un supleant numit de fiecare tara. Dintre membrii Consiliului guvernatorilor unul este ales presedinte. În sfera atributiilor sale intra: primirea de noi membri, excluderea membrilor, modificarea statutului, revizuirea cotelor de participare, încheierea de aranjamente valutare cu alte institutii etc. De regula, în luna septembrie a fiecarui an, Consiliul guvernatorilor se întruneste într-o sesiune ordinara, în cadrul careia se examineaza activitatea Fondului în cursul anului financiar încheiat (1 aprilie - 31 martie) si se stabilesc liniile directoare ale activitatii viitoare.

Consiliul executiv este format din 23 directori executivi, din care 7 sunt numiti si 16 alesi.

Directorul general este numit de Consiliul executiv pe o perioada de 5 ani. El prezideaza întâlnirile Consiliului executiv, nu voteaza decât în situatia în care exista egalitate de voturi si poate participa si la sedintele Consiliului guvernatorilor, dar fara drept de vot.

Comitetul interimar a fost înfiintat în anul 1974 ca un organ consultativ compus din 24 membri, care da avize si face rapoarte catre Consiliul guvernatorilor pe probleme privind gestionarea si adaptarea sistemului monetar international. Comitetul dezvoltarii constituit în acelasi an este un comitet ministerial reunit al Consiliului guvernatorilor FMI si al Bancii Mondiale, care analizeaza transferurile de resurse catre tarile în curs de dezvoltare.

La nivelul FMI sunt organizate departamente geografice (Africa, Asia-Pacific, Europa, Orientul Mijlociu, Emisfera Occidentala) si departamente functionale si servicii speciale (Departamentul de finante publice, Departamentul juridic, Institutul FMI, Departamentul monetar si valutar, Departamentul de studii, Departamentul de statistici si Departamentul de trezorerie).

1.2. Constituirea si utilizarea resurselor FMI

Resursele FMI se pot grupa în general în patru categorii: a). cote subscrise de tarile membre; b). dobânzi si comisioane; c). vânzari de aur contra valute convertibile; d). împrumuturi.

a). Cotele de participare constituie partea cea mai importanta din capitalul FMI, fiecare tara, odata cu aderarea la Fond, fiind obligata sa subscrie o anumita cota. Pâna în anul 1978 aceasta cota era formata din 25% aur si 75% moneda nationala. Odata cu intrarea în vigoare a Statutului modificat al FMI, fractiunea în aur a fost înlocuita cu valute convertibile ca echivalent al unei sume corespunzatoare în DST. În trecut, aurul corespunzator fractiunii de 25% se depunea la unul din cei patru depozitari acreditati ai Fondului (Sistemul Federal de Rezerve al SUA, Banca Angliei, Banca Frantei si Banca de Rezerva a Indiei). Moneda nationala este pastrata într-un cont special la dispozitia FMI, la banca centrala sau o alta banca din tara respectiva.

Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regula în sensul maririi lor. Sporirea cotelor de participare este determinata, în principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face fata solicitarilor sporite de finantare ale membrilor. Revizuirea generala a cotelor se face la intervale de pâna la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci când se considera îndreptatit, modificarea singulara a cotei sale. La data de 30 ianuarie 2003, Consiliul executiv a realizat ultima revizuire a cotelor de participare (a 12-a), lasând neschimbata valoarea acestora de 213,7 miliarde DST.

Cota de participare are o importanta deosebita din punctul de vedere al tarii membre, deoarece de marimea acesteia depinde: puterea de vot a tarii, volumul ajutorului financiar care i se poate acorda si valoarea alocarilor de DST.

In cadrul FMI se aplica un sistem de vot ponderat cu cota de participare. Fiecarei tari membre îi sunt acordate 250 de voturi, la care se adauga câte un vot suplimentar pentru fiecare fractiune de 100.000 dolari din cota de participare a tarii respective, astfel ca participarea statelor membre la luarea deciziilor este proportionala cu numarul total de voturi. Totusi, pentru anumite hotarâri de importanta deosebita (de exemplu, modificarea cotelor de participare) este necesara unanimitatea.

Cotele de participare cele mai mari le au tarile dezvoltate, care detin 3/4 din total si, deci, din voturi: SUA – 17,08%, Japonia – 6,13%, Germania – 5,99%, Franta – 4,95%, Marea Britanie – 4,95%.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Institutii Financiare Internationale
    • C1 FMI .doc
    • C2 BIRD.doc
    • C3 grupul Bancii MOndiale.doc
    • C4 BRI.doc
    • C5 BCE.doc
    • C6 BEI .doc
    • C7 BERD.doc
    • C8 alte institutii.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
8.8/10 (6 voturi)
Nr fișiere:
8 fisiere
Pagini (total):
34 pagini
Imagini extrase:
37 imagini
Nr cuvinte:
20 934 cuvinte
Nr caractere:
114 842 caractere
Marime:
125.41KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Bănci
Predat:
la facultate
Materie:
Bănci
Profesorului:
Ramona Toma
Sus!