Împrumuturile de Stat

ÎMPRUMUTURILE DE STAT – caracterizare generală

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobândă şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată.

Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat.

Astfel, se disting următoarele forme ale împrumuturilor de stat:

- împrumuturi interne sau externe contractate/garantate de către autorităţi ale administraţiei publice centrale;

- împrumuturi interne sau externe, contractate/garantate de către autorităţi ale administraţiei publice locale.

Împrumuturile de stat prezintă următoarele caracteristici:

- au caracter contractual; exprimă acordul de voinţa al părţilor;

- au caracter rambursabil; se restituie la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat;

- asigură o anumită contraprestaţie.

Împrumuturile de stat generează, anumite cheltuieli suplimentare din parte a statului, cheltuieli legate de plata dobânzilor, primelor de rambursare, câştigurilor şi altor avantaje acordate creditorilor statului, precum şi cheltuieli legate de gestionarea datoriei publice.

ELEMENTELE TEHNICE ALE ÎMPRUMUTURILOR DE STAT

În momentul lansării unui împrumut de stat este necesară stabilirea catorva elemente tehnice care îl definesc din punct de vedere juridic. Aceste elemente se referă la: denumirea împrumutului, valoarea nominală, valoarea reală şi cursul, termenul de rambursare, dobânda, prima de rambursare, alte avantaje oferite deţinătorilor de înscrisuri ale împrumuturilor de stat.

Denumirea imprumutului

Denumirea poate fi legată de destinaţia împrumutului (spre exemplu: ”Împrumuturi pentru înzestrarea armatei”, ”Împrumuturi pentru reconstrucţie”, iar când împrumuturile se contractează cu o oarecare regularitate, pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru alte destinaţii, în denumirea lor se precizează anul contractării (spre exemplu: ”Împrumutul de stat 2001”), nivelul dobânzii (”Împrumutul de stat 71%”), forma pe care o îmbracă venitul (”Împrumutul de stat cu câstiguri”), după caz.

Valoarea nominală,valoarea reală şi cursul

Valoarea nominală reprezintă suma înscrisă pe titlul unui împrumut de stat. Se constituie în valoarea de referinţă în care se calculează dobânda cuvenită creditorilor.

Valoarea reală reprezintă suma cu care cumpără (se vinde) un înscris.

Acesta depinde de cursul de vânzare al înscrisurilor de stat şi poate fi mai mică, egală sau mai mare decât valoarea nominală a acestora.

Deci,

unde:

VR = valoarea reală;

VN = valoarea nominală;

CP = cursul înscrisurilor în momentul plasării împrumutului.

Mărimea valorii reale depinde de cursul la care se cotează înscrisurile respective la bursă.

Cursul exprimă ”preţul” cu care se cumpară şi se vând 100 de unităţi monetare valoare nominală. Acesta poate fi:

- al pari (egal cu 100);

- sub pari (mai mic decât 100);

- supra pari (mai mare decât 100).

La lansarea unui împrumut, cursul obligaţiunii unui împrumut de stat este, de regulă sub pari şi rareori al pari sau supra pari.

Mărimea cursului se stabileşte fie de către stat (acesta pune în vânzare înscrisurile la cursuri pe care acesta le stabileşte), fie de către piaţa (prin bursa de valori).

De altfel, mărimea cursului depinde de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut, nivelul dobânzii, de cât de urgenţă este deţinerea de resurse sau de interesul pe care îl are statul în răscumpararea propriilor înscrisuri.

Termenul de ramburasare

Împrumuturile de stat se pot contracta (dacă avem în vedere durata pentru care se contractează) pe termene precise de rambursare şi fără asemenea termene.

Acestea pot fi contractate pe o perioada de până la un an inclusiv (pe termen scurt), pe o perioadă de peste un an până la cinci ani inclusiv (pe termen mediu) şi pe o perioadă de peste cinci ani (pe termen lung).

În funcţie de termenul pentru care s-a contractat împrumutul, înscrisurile de stat poartă denumiri diferite:

ÎMPRUMUTURILE DE STAT(creditul public). DATORIA PUBLICĂ. DATORIA EXTERNĂ.