Creditul

1. NECESITATEA, APARIŢIA ȘI EVOLUȚIA CREDITULUI

Abordând aspectul apariţiei creditului vom menționa că originile acestuia se regăsesc în împrumutul banal, care a apărut la primele trepte a evoluţiei omenirii. Anumite nevoi cotidiene temporare ale individului, cum ar fi o unealtă de vânat sau pescuit, o blană sau un vas, l-au impus pe acesta să apeleze la unul din congenerii săi, care la acel moment nu folosea bunul respectiv.

FENOMENUL ÎMPRUMUTĂRII

Fenomenul împrumutării în esenţă reprezintă acţiunea de a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează a fi restituit.

Impuls al extinderii şi diversificării împrumutării a servit apariţia banilor şi îndeosebi – a monedei propriu-zise.

FORMELE ISTORICE ALE CREDITULUI

CREDIT JUVENIL

Primă formă istorică a creditului este denumită de unii autori credit „juvenil”. Împrumutul respectiv a avut caracter de întrajutorare între indivizi sau grupuri de indivizi aflaţi în imediată vecinătate. El se acorda între persoane cunoscute şi se restituia, de regulă, în aceiaşi cantitate şi materie cu bunul împrumutat.

CREDIT CĂMĂTĂRESC

Cămătăria în esenţă este activitatea de împrumutare a banilor cu camătă. Aceasta a fost o îndeletnicire a tezaurizatorilor de profesie în toate sistemele economice predecesoare celei de piaţă dezvoltată, având impact resimţit asupra evoluţiei economice.

Aşa, cămătăria a intensificat procesul de descompunere a orânduirii gentilice, generând sclavia, deoarece ca gaj serveau nu numai averea împrumutatului, dar şi el însuşi, precum şi membrii familiei lui.

CREDIT COMERCIAL

Impuls extinderii şi diversificării împrumutării a servit apariţia banilor şi îndeosebi – a monedei propriu-zise. Pe măsură ce banii se manifesta tot mai mult în raporturile economice ca mijloc de plată, a avut loc decalarea în timp a actului de vânzare de cel de cumpărare. Aceasta însemna că mărfurile se vindeau cu amânarea achitării, cea ce înseamnă transmiterea bunurilor în folosinţă fără drept de proprietate. În esenţă financiară, aceasta înseamnă împrumutarea valorii în formă substanţial-materială până la rambursarea ei în formă de bani. În aşa mod apare cea de a treia formă istorică a creditului, cunoscută cu denumirea de credit comercial.

CREDIT BANCAR

În forma actuală creditul bancar apare în urma înfiinţării primelor bănci italiene din sec. al XII – lea. Argument în favoarea afirmaţiei este Banca din Veneţia, fondată în a. 1171 a fost recunoscută oficial ca bancă de viramente abia în 1587 sub denumirea de Banco di Rialto.

Creditul bancar a devenit o componentă centrală a mecanismelor economice odată cu dezvoltarea intensivă de la sfârşitul sec. al XVIII-lea începutul sec. al XIX-lea a relaţiilor capitaliste de producţie.