Componența și Funcționalitatea Resurselor Atrase ale Băncii

1. Structura resurselor atrase, importanţa lor pentru desfăşurarea activităţii băncii.

3.1. Structura resurselor atrase, importanţa lor pentru desfăşurarea activităţii băncii.

Băncile care tind spre o dezvoltare rapidă prin creşterea depozitelor bancare trebuie să ia în considerare factorii esenţiali în creşterea depozitelor, factori care pot fi controlaţi (efectul de promovare, serviciile oferite, dobânzile bonificate) şi factori care nu pot fi controlaţi, de natură economică.

Toate băncile au posibilitatea să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii. Nivelul depozitelor trebuie corelat însă cu posibilităţile privind plasamentele profitabile şi oportunităţile de investiţii, precum şi cu situaţia economică a ţării. În scopul atragerii depozitelor, băncile fac apel la servicii de marketing, la bonificarea unor dobânzi promiţătoare şi la oferta certificatelor de depozit şi de economii.

Resursele atrase de bancă constituie aproximativ 80%- 90% din resursele totale ale băncii. Aceste resurse băneşti sunt necesare pentru realizarea opera¬ţiunilor active. Mobilizarea pe un termen anumit a mijloacelor băneşti temporar disponibile de la persoanele fizice şi juridice îi permite băncii să folosească aceste mijloace pentru creditarea agenţilor economici cât şi oferirea resurselor pentru credite de consum şi alte tipuri de credite oferite de bancă pentru persoanele fizice.

Rolul resurselor atrase:

1. Formează volumul de mijloace băneşti necesare pentru finanţarea plasamentelor băncii;

2. determină capacitatea băncii de a –şi realiza funcţiile sale;

3. reprezintă gradul de încredere a investitorilor în bancă.

Resursele atrase pot fi clasificate după următoarele criterii:

I. După sursa de provenienţă:

- resurse depozit, pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Dintre acestea fac parte: conturile de disponibilităţi ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare şi publice, ale băncilor şi Trezoreriei statului; depozitele la vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice; certificatele de depozit; depozite ale instituţiilor financiare internaţionale; depozitele corespondente ale altor bănci; sumele

în tranzit între unităţile băncii;

- resurse nondepozit sunt acele resurse pe care banca le poate procura în situaţii dificile, cum ar fi lipsa de lichidităţi.

Dintre acestea fac parte:

- împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei;

- împrumuturile de pe piaţa interbancară de la alte bănci;

- vânzarea temporară a bonurilor de trezorerie şi a altor titluri de stat sau a valorilor mobiliare corporative pe care le are în portofoliul ei;

- emiterea obligaţiunilor, cambiilor bancare.

II. După termen

- resurse la termen pentru care se cunoaşte termenul de rambursare:

- resurse la vedere - nu se cunoaşte termenul de rambursare.

III. După cost

- Resurse plătibile - pentru care banca achită dobânda.

- Resurse gratuite - nu se plăteşte dobânda (conturile de decontare).

3.2. Rolul depozitelor în formarea cuantumului de resurse atrase.

Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale băncii. Păstrarea disponibilităţilor băneşti ale clienţilor reprezintă funcţia primordială a băncilor, caracterizată printr-o relaţie specială dintre persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi bănci, pe de altă parte.

Respectiva relaţie prevede că persoana cedează unele atribuţii de administrare a averii sale sau încredinţează efectuarea operaţiunilor legate de gestiunea disponibilităţilor monetare băncii, păstrându-şi dreptul de dispoziţie asupra sumelor aflate la păstrare în banca comercială.

Pe de o parte, din atribuţia ce şi-a asumat-o de a păstra disponibilităţile clienţilor, băncile au cheltuieli importante la achitarea dobânzilor bonificate şi alte cheltuieli administrative, pe de altă parte, băncile acumulează un sold minim permanent de mijloace băneşti, ce pot fi folosite în procesul creditării, investiţiilor de către bănci.

Depozitul bancar constituie mijloacele băneşti încredinţate unei bănci spre păstrare, fără specificarea unui termen sau până la un termen anumit fixat, deponentul având dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit mijloacele băneşti cu o dobândă stabilită.

Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi numărul lor continuă să crească. Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor de a satisface cerinţele clienţilor şi de a atrage economiile lor în con¬turile băncii.

Ponderea cea mai mare a resurselor atrase o alcătuiesc mijloacele acumu¬late în conturile de depozit. în majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele modalităţi:

a) timpul depozitării până la momentul retragerii resurselor;

b) categoria deponenţilor;

c) categoria valutei în care se deschide contul de depozit;

d) modul de calcul şi de achitare a dobânzii.

Conform modului de retragere şi scopului plasării mijloacelor depozitate deosebim:

- depozite la vedere, care sunt mijloacele depuse în contul de depozit de către persoana fizică sau juridică fără a specifica termenul de retragere a acestora. Aceste depozite au un grad înalt de lichiditate pentru deţinătorii lor şi de aceea banca bonifică dobânzi mici sau nu bonifică deloc (în cazul depozitelor la vedere în valută). Aceste resurse sunt utilizate de către bancă în scopul creditării, de obicei pe termene scurte, fiind folosite cu precauţie, deoarece ele au un grad ridicat de volatilitate. Pentru a le utiliza pe perioade mai mari de timp, unele bănci impun clienţilor săi să fie anunţate cu câteva zile înainte în cazul în care se solicită retragerea unor sume mari pentru a-şi rezerva lichidităţile necesare. Acest tip de depozit constituie o resursă ieftină pentru bănci;