Analiza bancară a inteprinderii

CAP 1

INFORMAREA – BAZA ANALIZEI BANCARE A INTREPRINDERII

Pentru a realiza o analiza a clientilor sai, banca are nevoie in primul rand de informatii despre acestia. Informatiile obtinute sunt folosite de banca in trei directii:

- pentru gestionarea riscurilor

- pentru consilierea clientelei

- pentru transmiterea de informatii catre terti (banca centrala, registre de evidenta a riscurilor, organe fiscale, organe judiciare)

In scopul obtinerii informatiilor de care are nevoie, banca poate utiliza mai multe surse:

1.1. INFORMATII PROVENIND DE LA CLIENT

Intreprinderea isi reflecta intreaga activitate in documente contabile necesare pentru gestiunea sa interna sau necesare tertilor. Societatile comerciale, definite ca persoane juridice autorizate sa efectueze in mod curent operatiuni economice, sunt obligate, in conformitate cu prevederile legii contabilitatii sa organizeze si sa tina contabilitate. Prin aceasta se urmareste redarea sub o forma unica, generalizata si normalizata a evenimentelor economice, financiare, juridice si fiscale. Contabilitatea trebuie sa reflecte in expresie baneasca disponibilitatile banesti si depozitele banesti, bunurile mobile si imobile, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute.

Legea contabilitatii si planul de conturi sunt obligatorii pentru toate societatile comerciale cu sediul in Romania si pentru subunitatile cu sediul in Romania ale societatilor comerciale cu sediul in strainatate.

Organizarea si conducerea contabilitatii se realizeaza in baza principiilor contabile:

1. Principiul prudentei – urmareste sa evite un transfer in viitor al incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe si probabile, a veniturilor certe dar nu si a veniturilor potentiale.

2. Principiul permanentei metodelor – care asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli de inregistrare in contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar si in mod justificat.

3. Principiul independentei exercitiilor – decupeaza activitatea societatii comerciale in perioade de timp de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu cuprinde toate veniturile si cheltuielile angajate de catre societate in perioada respectiva, indiferent de momentul in care acestea sunt incasate sau platite

4. Principiul continuarii activitatii – pleaca de la premisa ca societatea comerciala isi continua in mod normal activitatea fara sa si-o reduca in mod sensibil sau sa intre in stare de lichidare.

5. Principiul intangibilitatii bilantului – cere ca bilantul de deschidere sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

6. Principiul necompensarii – in coformitate cu acest principiu nu se poate face nici-o compensare intre posturi de activ si posturi de pasiv din bilant sau intre venituri si cheltuieli in contul de rezultate.

7. Principiul costului istoric – cere mentinerea activelor si pasivelor la valoarea istorica de intrare.

8. Principiul importantei semnificative – in conformitate cu acest principiu, toate informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in situatiile financiare elaborate. Sunt semnificative acele informatii a caror importanta poate afecta deciziile si rationamentele utilizatorilor externi.

9. Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - pune pe primul plan aspectul economic si financiar in raport cu cel juridic.

10. Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele – urmareste furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.

11. Principiul cuantificarii monetare – cere exprimarea intr-o forma monetare a operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este cea nationala, leul, dar in functie de specificul operatiunii desfasurate, apar si alte monede straine.