Sisteme tolerante la defecte

INTRODUCERE

Definirea obiectului discutiei

Ideal, un sistem tolerant la defecte este un sistem capabil a executa corect sarcinile lui de calcul sau de altÎ naturÎ indiferent dacÎ apar defecte hardware sau software.

În practicÎ, niciodatÎ nu poate fi garantatÎ în orice împrejurare executarea acelor sarcini fÎrÎ întrerupere.

Discutiile de genul celei care urmeazÎ se limiteazÎ uzual la tipuri de defectÎri si de erori care sunt mai probabil sÎ aparÎ.

Aplicatii în care toleranta la defecte este necesarÎ

ExistÎ în lumea realÎ asa-numitele aplicatii critice sub aspect vital. Este vorba, de plidÎ, de aeronave, de reactoarele nucleare, de unele instalatii chimice si de echipamentul medical. O functionare proastÎ a unui calculator în cazul unor asemenea aplicatii poate duce la catastrofÎ. Probabilitatea de defectare a sistemelor din aceastÎ categorie trebuie sÎ fie extrem de scÎzutÎ, posibil unu la un miliard pe ora de operare.

Ambianta asprÎ este alt element care impune toleranta la defecte. Un sistem de calcul care opereazÎ în conditii vitrege, în care este supus la perturbatii electromagnetice, la bombardament cu particule sau altele asemenea trebuie sÎ fie tolerant la defecte. Un numÎr mare de disfunctii datorate factorilor de mediu, altminteri destul de probabile, poate face ca sistemul sÎ nu producÎ rezultate utile decât dacÎ are încorporatÎ o dozÎ de tolerantÎ la defecte.

Din alt unghi, unele sisteme foarte complexe constau în milioane de dispozitive. Fiecare dispozitiv fizic component are o anumitÎ probabilitate de a esua. Un numÎr foarte mare de dispozitive implicÎ o probabilitate de mers neconform încÎ mai mare. Sistemul poate manifesta defectÎri cu o asa frecventÎ încât el poate deveni inutilizabil.

MÎsuri ale tolerantei la defecte

Este foarte important a avea definite mÎsuri care sÎ cuantifice nivelul tolerantei la defecte. Ca în orice domeniu, o mÎsurÎ este o abstractie matematicÎ care exprimÎ numai un aspect oarecare al naturii obiectelor.

Sunt desigur unele mÎsuri considerate deja traditionale. Se considerÎ mai întâi cÎ sistemul poate fi în una din douÎ stÎri mutual eclusive: functional sau defect. De exemplu, un bec este fie bun, fie ars; un fir este fie continuu, fie întrerupt. În

Universitatea Petrol-Gaze, Ploiesti, 2006