Sisteme Informaționale și Informatice

1.1 Informaţie, date, cunoştinţe.

Sistemele informaţionale şi informatice din perspectiva teoriei informaţiei ca bază şi suport al proceselor de informare

Sistemele informaţionale şi componentele lor automatizate – sistemele informatice, reprezintă noţiuni care sunt definite, în diferite moduri, de către personalităţi ale lumii sţiinţifice, în funcţie de viziunea şi de modalitatea de abordare.

Prima abordare, pe care iniţial o vom prezenta doar succint şi ulterior în întreaga ei complexitate pe parcurs, este aceea care pleacă de la elementul de bază vehiculat în aceste sisteme şi care face obiectul acestor sisteme, respectiv informaţia.

Astfel, sistemele informaţionale şi sistemele informatice sunt percepute ca bază şi suport al proceselor de informare.

În acest sens, în cele ce urmează, se va încerca definirea unor noţiuni precum: informaţie, dată, cunoştinţe.

Definirea noţiunii de informaţie se va face în funcţie de modalitătile de descriere, semnificaţia (percepţia) şi de cerinţele şi posibilităţile de folosire a acesteia la nivel de receptor şi/sau de utilizator direct.

Astfel, informaţia poate fi identificată pe trei niveluri:

• sintactic;

• semantic;

• pragmatic.

a. Primul nivel se referă la sistemul de semne şi reguli de reunire a acestora în construcţii sintactice utilizate pentru reprezentarea informaţiei în procesul de:

• culegere;

• transmitere;

• prelucrare

a acesteia.

Acestui nivel îi corespunde nivelul de dată, concept central în informatică a cărui model de definire în notaţia BNF (Bachus-Nour-Form) este:

<dată> :: = <identificator> <atribute><valoare>

În informatică noţiunea de dată cuprinde şi noţiunea de valoare, dar presupune în plus elementele de:

• reprezentare,

• manipulare

adică

• modalitatea simbolică de exprimare şi

• setul de reguli de transformare în noi seturi de date.

Informaţia şi data pot fi utilizate ca sinonime numai în măsura în care se convine identificarea obiectului cu modelul său.

b.Finalitatea procesului de informare presupune trecerea de la structură la sens, respectiv de la nivelul sintactic la cel semantic.

Sub aspect semantic informaţia poate fi caracterizată ca semnificaţia datelor.

Sensul informaţiei la nivel semantic reprezintă corespondenţa dintre o dată şi obiectul real sau situaţia pe care o reprezintă acea dată.

c. Nivelul cel mai concret de considerare a informaţiei este cel pragmatic, care raportează informaţia la scopurile observatorului. In raport cu necesităţile observatorului se definesc caracteristici precum:

• importanţa,

• utilitatea informaţiei.

Din acest punct de vedere ea include aspectele de:

• conducere,

• necesar de informaţii,

• eficienţă a sistemelor informaţionale.

Procesul de cunoaştere se desfăşoară în timp şi se realizează prin acumulare treptată.

Abordarea pragmatică reflectă cel mai fidel mecanismul procesului de cunoaştere a cărei înţelegere impune utilizarea noţiunii de cunoştinţe.

Considerând situaţia de la un moment dat, cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu privire la obiectul considerat. O aceeaşi comunicare poate avea utilităţi diferite pentru receptori diferiţi depinzând de gradul cunoaşterii anterioare şi de poziţia observatorului în raport cu obiectul la care se referă informaţia.

Organizarea raţională a proceselor de informare necesită considerarea unitară a tuturor nivelurilor de abordare, realizarea unei evaluări cantitative şi calitative necontradictorii a informaţiei sub aspect sintactic, semantic şi pragmatic.

O problemă a sistemelor de informare presupune găsirea unui compromis între cantitatea de informaţii pe care o asigură un sistem informaţional şi cheltuielile pentru crearea şi exploatarea acestuia.

În sensul prezentei abordări, sistemul informaţional al unei unităţi organizaţionale se defineşte ca ansamblul informaţiilor, surselor şi nivelurilor consumatoare, canalelor de circulaţie, procedurilor şi mijloacelor de procesare a informaţiilor din organizaţia respectivă.

În cadrul unităţilor organizaţionale socio-economice trebuie subliniat rolul de legătură al sistemului informaţional între cele două componente ale organismelor socio-economice privite ca sisteme cibernetice, respectiv între sistemul condus (operaţional) şi sistemul conducător (decizional).

Poziţia de intermediar al sistemului informaţional între cele două componente conduce la faptul că obiectivele, structura internă şi funcţionalitatea acestuia sunt puternic influenţate de caracteristicile acestora. Această poziţie face ca obiectivul principal al sistemului informaţional să reprezinte asigurarea unei cuplări dinamice a sistemului decizional cu cel condus (operaţional) prin realizarea tuturor legăturilor directe şi inverse între acestea, în condiţiile unui mediu în permanentă evoluţie.