Electronică aplicată

Codul de bare este un cod binar aranjat ca un câmp de bare şi goluri, într-o configuraţie paralelă, după un model prestabilit. Acest cod reprezintă codifica de fapt date (informatii binare). Succesiunea de biti “0” si “1” este asociata aranjarii specifice a barelor si golurilor.

Secvenţa de bare (de latimi diferite) şi goluri (la fel, de latimi diferite) poate fi interpretată numeric şi alfanumeric. Această secvenţă este citită prin scanarea optică cu ajutorul unei raze laser care este diferit reflectata de bare (tiparite in general cu cerneala) şi de goluri (ce au culoarea alba sau culoarea suportului etichetei cu cod de bare).

Codurile de bare pot fi imprimate la un cost foarte redus, folosind o mare varietate de tehnici de imprimare. Sistemul de identificare prin cod de bare este considerat, in general, un sistem de identificare unidimensional. Astfel, doar latimea barelor si a spatiilor dintre acestea contin informatie, nu si inaltimea lor. Acest sistem este considerat destul de sigur din punct de vedere al ratei de eroare la identificarea codului citit, rata de eroare fiind mai buna de 10-6. Totusi, exista o rata de eroare a primei citiri destul de mare (aproximativ 20%), in special in sistemele de citire manuala (preponderente pe piata). Sistemele automate pot scadea aceasta rata de eroare dar astfel de sisteme sunt mai rar intalnite si necesita operatii anterioare foarte bine definite.

Cele mai vizibile aplicatii ale sistemelor cu cod de bare se afla in domeniul vanzarilor cu amanuntul si en-gross, unde acestea au aparut inca din anii 1970. Astazi, astfel de sisteme au patruns si in domeniul automatizarilor industriale dar estimarile prevad un declin important al acestor aplicatii in detrimentul sistemelor de identificare RFID.

Code 39 a fost primul cod de bare dezvoltat pe scara larga. Astazi este cel mai des intalnit in aplicatii industriale. Codul utilizeaza doua latimi atat pentru benzile negre cat si pentru cele albe. Fiecare caracter are 5 bare si 4 spatii, adica un total de noua elemente. Intotdeauna, din cele 9 elemente trei sunt late si sase inguste, de unde vine si denumirea codului (3 of 9 = 3 din 9 = 39).

In 1981 a fost dezvoltat un alt cod de bare mai evoluat care ofera o mult mai mare densitate: Code 128. Incepand cu 1990 el si-a gasit o serie larga de aplicatii si a fost apoi dezvoltat pentru a se potrivi cat mai bine cu aplicatiile legate de vanzarea cu amanuntul. Acest cod este continuu si de lungime variabila. Fiecare caracter este tiparit pe 11 module, ce pot fi negre sau albe, asa cum este prezentat in figura 6.

Pentru oricare caracter exista doar trei bare negre si doar trei spatii albe, de marimi diferite, functie de tabelul de codificare. Tabelul de codificare contine 106 codificari diferite pentru 3 seturi diferite (A, B si C) de caractere alfanumerice. In setul C se codifica 2 digiti, → cod de mare densitate.