8.1. Caracteristicile sistemelor de memorie
Cele mai importante caracteristici sunt următoarele:
- Amplasarea. Sistemele de calcul dispun de memorii interne si externe. Memoria
internă este considerată de cele mai multe ori ca memorie principală. Există
însă si alte forme de memorie internă. UCP necesită o memorie locală proprie, sub
forma registrelor. Unitatea de comandă si control din cadrul UCP poate necesita de
asemenea o memorie proprie, în cazul unită ilor de comandă microprogramate.
Memoria externă constă din dispozitivele periferice, ca discuri sau benzi magnetice,
care sunt accesibile de către UCP prin controlere (module) de I/E.
- Capacitatea. Se exprimă prin octe i (bytes) care formează sistemul de
memorie (Kocte i, Mocte i, Gocte i).
- Unitatea transferabilă. Pentru memoria internă, unitatea transferabilă este
egală cu numărul liniilor de date către si de la modulul de memorie, deci cu
numărul de bi i transfera i simultan. Unitatea transferabilă nu trebuie să fie egală
neapărat cu un cuvânt de memorie. Pentru memoria externă, datele sunt
transferate de multe ori în unită i mai mari decât un cuvânt, numite blocuri.
- Metoda de acces. Există următoarele tipuri de acces la unită ile de date:
1. Acces secvenial. Memoria este organizată în unită i de date, numite
înregistrări. Accesul trebuie realizat într-o secven ă liniară. Se utilizează informa ii
de adresare memorate pentru separarea înregistrărilor si pentru a permite
regăsirea informa iilor. Timpul de acces la o înregistrare oarecare este variabil si
depinde de pozi ia înregistrării în cadrul fisierului. Unită ile de bandă sunt
echipamente cu acces secven ial.
2. Acces direct. Blocurile sau înregistrările individuale au o adresă unică pe
baza amplasării fizice a acestora. Timpul de acces este de asemenea variabil si
depinde de pozi ia înregistrării accesată anterior. Unită ile de discuri fixe sunt
echipamente cu acces direct.
3. Acces aleator. Fiecare loca ie adresabilă a memoriei are un mecanism de
adresare încorporat. Timpul de acces a fiecărei loca ii este independent de
secven ele acceselor anterioare si este constant. Fiecare loca ie poate fi, deci,
selectată aleator si poate fi adresată si accesată direct. Memoria principală este
cu acces aleatoriu (RAM).
4. Acces asociativ. Memoria asociativă este un tip de memorie cu acces
aleator, care permite compararea unor bi i dintr-un cuvânt cu o anumită valoare
specificată si efectuarea acestei comparări în mod simultan pentru toate cuvintele.
Deci, un cuvânt este regăsit pe baza unei păr i a con inutului acestuia si nu pe
baza adresei (memorie adresabilă prin con inut). Fiecare loca ie are propriul
mecanism de adresare, iar timpul de regăsire este constant, independent de
loca ie sau de secven ele acceselor anterioare.
- Tipul memoriei. Cele mai utilizate tipuri de memorii sunt memoriile
semiconductoare si memoriile magnetice.
- Metoda de scriere a informa iilor într-o memorie poate fi reversibilă sau
permanentă. Memoriile la care citirea si scrierea pot fi efectuate în timpul
func ionării sunt numite memorii cu citire-scriere. Toate memoriile utilizate
pentru memorare temporară sunt de acest tip. Memoriile semiconductoare cu
citire-scriere sunt numite de obicei memorii cu acces aleator (RAM), ceea ce
reprezintă o folosire improprie a termenului, deoarece există si alte tipuri de
memorii care sunt cu acces aleator.
Memoriile al căror con inut nu poate fi modificat sunt numite memorii
numai cu citire (ROM - Read-Only Memory). O memorie ROM este astfel o
memorie care nu se poate sterge. Aceasta este citită utilizând metode de acces
aleator ca cele pentru o memorie RAM. Memoriile ROM sunt utilizate pe scară
largă pentru memorarea programelor de control cum sunt microprogramele. Alte
aplica ii cuprind programe de sistem sau subrutine de bibliotecă pentru func ii
utilizate frecvent. Discurile compacte, cum sunt discurile CD-ROM, reprezintă o
clasă de memorie secundară ROM care utilizează un mecanism de citire-scriere
optic.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
