Radioastronomia

Radioastronomia este o ramura a astronomiei . Ea studiaza obiectele ceresti cu ajutorul radioundelor emise de acestea . Radioastronomia a luat fiinta in 1931 cand in urma cercetariilor initale pentru originea diferitior paraziti radio a fost identificata radiatia radio a Caii Lactee . In 1942 s-a descoperit radiatia radio a Soarelui , iar in 1946 a fost descoperita prima radiosursa cereasca .

Primii astronomi urmareau cerul cu ochiul liber . In secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele optice : luneta si telescopul . Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo Galilei . Primul telescop a fost realizat in 1961 de Isaac Newton . Astazi , cel mai frecvent astrii nu sunt observati in mod direct .

Fotografierea stelelor este folosita de la sfarsitul secolului al XIX-lea . Fata de ochi aceasta are un mare avantaj : o placa sau o pelicula fotografica acumuleaza putin cate putin lumina primita . Dupa mai multe ore de expunere se pot fotografia astrii mai putin luminosi . Dar placa sau pelicula degajata nu inregistreaza decat o foarte mica parte din lumina degajata . Acesta este motivul pentru care astazi sunt preferate aparate electronice mult mai sensibile . Imaginea apare pe un ecran in apropierea unui telescop sau la mii de km de acesta .

Ochiul si instrumentele optice sunt sensibile la lumina . Insa astrii emit si radiatii invizibile : unde radio , infrarosii , ultraviolete , raze x , raze gama . Astrii cei mai reci emit indeosebi radiatii infrarosii ; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x si ultraviolete . Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor . Celelalte radiatii sunt mai mult sau mai putin oprite de atmosfera .

In medie , 77% din energia radiatiei electromagnetice solare interceptate de sisemul Pamant-atmosfera reprezinta energia radiatiei reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul receptionata la suprafata Pamantului . La Pamant ajung numai radiatiile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera Pamantului . Radiatiile care ajung pe Pamant se situeaza in domeniile de frecventa care constitiue "ferestrele atmosferei" . Radiatiile electromagnetice cu lungimile de unda cuprinse intre 300 si 750 mm ( radiatiile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite in atmosfera si ajung la suprafata Pamantlui . Tot in acest domeniu pentru 2 , 3 , 5 , 10 si 22 mm exista inca 5 ferestre foarte inguste . Radiatiile hertziene cu lungimea de unda cuprinsa intre 1 cm si 30 m constituie fereastra hertziana sau fereastra radio . Radiatiile hertziene cu lungimea de unda mai mare de 30 m sufera reflexia pe ionosfera .

Cu excepia catorva planete care au fost vizitate de sonde spatiale , tot ceea ce stim despre astrii se datoreaza luminii si celorlalte radiatii emise de astrii care ajung pana la noi . Pentru aceasta astronomii au pus la punct instrumente specializate de studiere a luminii . Spectroscopul , de exemplu a permis studierea luminii emise de stele si reflectate de planete . Cand lumina trece printr-un spectroscop , se obtine o banda in culorile curcubeului , strabatuta de dungi stralucitoare numita spectrul corpului . De asemenea asronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele attrilor pe care ii tin sub observatie . Fotometrul permite masrarea intensitatii luminii primite de la astrii si deducerea temperaturilor .