Evoluția gândirii peisagiste

EVOLUTIA GANDIRII PEISAGISTE

Evolutia artei gradinilor – o dezvoltare care ia in calcul 2 tipuri de compunere : geometrica(a dominat pana in secolul 18) si libera. Factorii care au influentat arta gradinilor: economic, politic, social, cultural si spiritual, mediul geografic, tehnic si stiintific.

despre primele inceputuri avem foarte putine date din scrierile istorice, mai mult din desene: gradini utilitare, sacre si private. Acum se face trecerea de la gradina privata la terenurile agricole.

gradinile in antichitate. Erau marile parcuri, amenajarea cailor de procesiune (ex. gradinile persane) . Este prima data cand este folosita si apa.

Egipt: gradina utilitara (livezi), sacra, particulara, pt palatele faraonile. Toate tipurile de gradini erau facute la comanda. Caracteristici : amenajari libere, in unele situatii, trasee geometrice in altele, cu o adaptare conventionala in functie de ansamblu respectiv. Arhitectura joaca un rol secundar si apare si gradina de campie unde primeaza tehnica inginereasca (canale de irigatie)

Mesopotamia, asiria, persia, babilon: Tipuri speciale de gradini: suspendate (gradinile semiramidei – sec 9 ien), “paradis” –gradinile lui Cirus (parcul cirus de la Sardeea), parcuri de vanatoare. Caracteristici: traseu geometric si liber, dispunerea vegetatiei in general neregulat, caracter exuberant, abundenta de plante exotice (cedri, smochini, rodii, palmieri), lucrari hidraulice, irigatii, ambianta feerica (arome, ambianta sonora, pasari mecanice)

Grecia : Tipuri: gradini sacre pentru temple, gradini particulare tip patio in coloniile grecesti, gradini de agrement (gimnazii, teatre), gradini de educatie si cultura pentru intalniri publice. Caracteristici: spirit umanist intelectualist, respect fata de natura, punerea in valoare a reliefului, a siluetelor arborilor, cresterea contrastelor de culoare, folosirea elementului plastic arhitectural, sculpturi, etc.

Roma : Tipuri: parcuri imperiale, pincio, gradini particulare, caprii, gradini publice (pompei), gradini de agrement la terme si gradini sacre. Exista multe scrieri de ale lui Vitruviu privind gradinile romane si factori care isi fac simtita influenta sunt grecesti, orientali si spirit dominator roman (de ordonare). Caracteristici: sentimentul peisajului (grupare pe siluete de arbori), prelucrarea elementelor vegetale => caracter decorativ artificial. Exista trasee geometrice si libere, flosirea elementului plastic arhitectural din abundenta (coloane, statui), folosirea apei in diverse forme, multitudine de esente. Lucrari ingineresti de nare valoare si spirit de elegant si grandoare.

Caracteristici generale pentru antichitate: Dimensiuni reduse cu exceptia gradinilor romane, subordonate arhitecturii, traseu geometric amorf, aspecte de voluptate si extaz, irigatii, destinate clasei stapananitoare. (in afare de cele publice).

Evul mediu : Tipuri: gradini utilitare, in exteriorul oraselor fortificate, gradinile particulare (preau), incintele manastiresti cre apartin bisericilor. Caracteristici: gradini de dimesiuni mici, caracter inchis, secret, acces foarte limitat, fasonarea vegetatiei, geometrie amorfa, inclinatie pentru plante orientale. Lipsa arborilor in gradinile de agrement. Gradinile din Spania: gradinile cu curti interioare, in interiorul palatului leilor sau gradina Generaleze. Caracteristici spania: dimensiuni mici, subordonate arhitecturii, secrete intime, axe de compozitie, simetrie. Ca element decorativ individual, siluete de arbori. Folosirea efectlor estetice prin oglindire. Caracter decorativ prin prezenta mozaicului, ceramicei, mozaicului colorat. Executie minutioasa.

Renastere :

Gradini italiene in sec XVIXVII. Caracteristici : compunere geometricoarhitecturala, ax de compozitie, boschete, fasonarea plantatiilor, perfeca adapatare la teren, scari, terase, gradene. Gradini cu caracter privat, izolat, meditativ, de repaos. Elemenet decorative: statui fantani, baustrade. Folosirea abundenta a apei in diverse forme, lipsa elementului floral. (ex. Vila D’este, Aldobradini).

Gradini franceze: Este apogeul manierei geometrice de compozitie (Parcul Veisailles). Caracteristici: folosirea unor terenuri plate de dimensiuni mari. Axe principale si secundare de compozitie. Oglinzi de apa succesive, simetrie, perspective conduse, vegetatie prelucrata in vederea conturarii unor spatii: saloane de conversatie, teatre de verdeata, alei late lungi, convergente in mici piete, statui, antani, dispuse in centru. 3 Zone distinte: zona parterelor, zona boschetelor si padurea batrana.

Gradini engleze din secolul 18 (clasicism): Stilul liber peisager: Brown – Hampton Court. Influente: dezvoltatarea industriei textile si a cresterii oilor => apare pasunea. Existenta unui fond vegetal si a unei clime favorabile. Dezvoltarea curentului romantic. Maniera de compunere liberpeisagistica. Ifluente ale stilului oriental (parcul de inceput de tip anglochinez) si renasterea fraceza pentru vase fantani si statui. Caracteristici: adaptare la teren si accentuarea calitatilor lui. Traseu sinuos al aleilor. Perspective succesive indirecte, elemente de surpriza, prelungirea perspectivelor dincolo de limitele parcului, efecte de lumina, contrast, oglindiri, constraste de culoare, respect fata de elementul vegetal.

Sec XIX : Moda peisajelor libere si a gradinilor publice parcul de distractii. Este o epoca capitalista => conditii insalubre, igiena precare. Apar astfel zone verzi, functionale in exteriorul orasului. Apare necesitatea amplasarea zonelor verzi pentru izolarea zonelor industriale. Conturarea unor noi functiuni ale spatiilor verzi pentru sport si jocuri de copii.

Sec XX : Apare preocuparea arhitectilor pentru gradinile individuale. Un stil intelectualizat cu preocupari preponderente spre compozitie. Caracter rafinat si pretios. Ideea integrarii constructiei in peisaj.

PRINCIPII DE PROIECTARE PEISAGISTA