Analizatorii

- sisteme morfofuncţionale prin care la nivel cortical se realizează analiza cantitativă şi calitativă a stimulilor din mediul extern şi intern, care acţionează asupra receptorilor.

- 3 segmente: 1. periferic=receptorul=formaţiune specializată, care poate percepe o anumită formă de energie din med. ext sau int., sub formă de stimuli

2. intermediar=de conducere=căi nervoase prin care impuls. nv. e transmis la scoarţa cerebrală.

Căile ascendente - directe – sinapse puţine, impulsuri conduse rapid şi proiectate întro arie specifică fiecărui analizator

- indirecte(SRAA) - impulsuri conduse lent şi proiectate cortical difuz şi nespecific

3. central=aria cerebrală la care ajunge cale a de conducere şi la nivelul căreia impulsurile sunt transformate în senzaţii.

Pielea – analizatorul cutanat

- înveliş protector şi sensibil ce se continuă la nivelul orificiilor naturale cu mucoase

- 3 str. - epidermul – în contact direct cu mediul, epiteliu pluristratificat keratinizat

- 2 str - profund = germinativ; superficicial=cornos

- nu are vase de sânge, se hrăneşte prin osmoză din lichidul intercelular

- are termin nervoase libere

- dermul - pătură conjunctivă densă, cu vase de sânge şi limfatice, termin nv, anexe cutanate(fir de păr, glande)

- 2 str. - spre epidermă – derm papilar cu papile dermice-ridicături tronconice, mai evidente pe suprafaţa degetelor şi formează proeminenţe n. creste papilare=amprente

- spre hipoderm - derm reticular cu fibre de colagen şi elastice formând fascicule groase. Elementele celulare sunt relativ rare.

- hipodermul - ţesut conjunctiv lax, cu celule adipoase; conţine bulbii firului de păr, glomerulii glandelor sudoripare, corpusculii Vater-Pacini

Receptorii cutanaţi

1. terminaţii libere – arborizaţii dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali distribuiţi printre cel epid

- există fb nv care se termină sub forma unui coşuleţ în jurul unor celule epiteliale şi formează discurile tactile Merkel.

2. terminaţii încapsulate în hipoderm, corpusculi pt sensib tactilă, corpusculii Vater-Pacini (cei m mari); în derm, Meissner, Krause(rece) şi Ruffini(cald).

Receptorii tactili

- mecanoreceptori stimulaţi de deformări mecanice

- în derm, mai numeroşi în tegumentele fără păr

- prin ei se generează senzaţii tectile, de presiune sau vibratorii

- cei localizaţi - superior – recepţionează atingerea (corpusculii Meissner, discurile Merkel)

- profund – recepţionează presiunea (corpusculii Ruffini)

- corpusculii Pacini se adapteazăf rapid şi recepţ vibraţiile

- termin nerv libere detectează atingerea şi presiune

- corpusculii Golgi-Mazzoni, o varietate a corpusculilor Vater-Pacini, mai mici, localizaţi în hipodermul pulpei degetelor.

Receptorii termici

- terminaţii nervoase libere cu diametrul mic, nemielinizaţi

- 2 tipuri – pt rece (m numeroşi) şi pt cald

- temperaturile extreme stimulează şi receptorii dureroşi (algoreceptori)

Receptori dureroşi

- term nervoase libere+toţi receptorii cutanaţi, dacă sunt stimulaţi excesiv

- sunt stimulaţi de 3 categorii de factori – mecanici, termici, chimici – ce se adaptează puţin sau chiar deloc în prezenţa stimulului. Mai mult, persistenţa stimulului poate duce la creşterea în intensitate a senzaţiei.

Câmpul receptor

- aria tegumentară a cărei stimulare determină modificări în rata de descărcare a neuronului senzitiv

- suprafaţa câmpului receptor e invers proporţională cu densitatea receptorilor în regiune

Acuitatea tactilă

- pragul de percepere distinctă a 2 puncte diferite şi este distanţa minimă la care, prin stimularea a 2 puncte apropiate, subiectul percepe atingerea fiecăruia dintre ele

- 2 mm la vârful limbii, 50 mm în anumite zone de pe toracele posterior.

Analizatorul kinestezic

- desfăşurarea normală a activităţii motorii necesită informarea permanentă a SNC asupra:

- poz. spaţiale a corpului şi a segmentelor sale

- gradului de contracţie a muşchilor

- aceste informaţii sunt furnizate de receptorii: vestibulari, vizuali, cutanaţi, proprioceptori=receptori specifici aparatului locomotor (muşchi, tendoane, articulaţii, periost, ligamente):

1. corpusculii Vater-Pacini (periost şi articulaţii) – sensibili la mişcări şi modif de presiune

2. corpusculii neurotendinoşo Golgi (joncţiunea muşchi-tendon)

– în corpuscul pătrund 1-3 fibre nervoase stimulate de întinderea puternică a tendonului

– monitorizază continuu tensiunea produsă în tendon

– previn - contracţia musculară excesivă

- alungirea exagerată a muşchiului

3. terminaţii nervoase libere – se ramifică în toată grosimea capsulei articulare şi transmit sensibilitatea dureroasă articulară

4. fusurile neuromusculare – sunt diseminate printre fibrele musculare striate, care sunt stimulate de tensiunea dezvoltată în timpul contracţiei musculare

- formate din 5-10 fibre musculare modificate numite intrafusale, conţinute

întro capsulă conjunctivă şi dispuse paralel cu cele extrafusale

- porţiunile - periferice – contractile

- centrală – necontractilă, conţine nuclei

- inervaţia - senzitivă – dendritele neuronilor sz din ggl spinali

- motorie – axonii neuronilor γ din cornul anterior al MS, care ajunge la partea periferică a fibrelor cu sac nuclear şi cu lanţ nuclear pe care le contractă, determinând întinderea porţiunii centrale, ce duce la stimularea fibrelor senz anulospirale şi a celor „în floare”. Impulsul nervos se transmite neuronilor α, ce det contracţia fibrelor extrafusale, determinând contracţia muşchiului.

- impulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse pe 2 căi:

- kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcărilor în spaţiu) – fascicule spinobulbare

- proprioceptivă de reglare a mişcării (simţul tonusului muscular) – fascicule spinocerebeloase ant şi post

- dispunerea paralelă a fibrelor intrafusale face ca întinderea fibrelor extrafusale să det şi întinderea celor intrafusale

- în MS există 2 tipuri de neuroni: - α – inerv fibrele extrafusale

- γ – inervează fibrele intrafusale

- relaxarea musculară e prevenită prin întinderea şi activarea fusurilor, care, la rândul lor, declanşează o contracţie reflexă. Acest mecanism produce o întindere şi o tensiune musculară de relaxare – tonus muscular.

5. corpusculii Ruffini – în stratul superficial al capsulei articulare şi recepţionează poziţia şi mişcările din articulaţii

Curs pentru facultatea de Medicina