Pogresele deosebite in domeniul tehnologiei electronice au facilitat aparitia mai intai a transferurilor electronice de fonduri si apoi a platilor electronice. In literatura de specialitate, transferul electronic de fonduri este denumit ca un ansamblu de tehnici informatice, electronice si telematice care permite schimbul de fonduri intre parteneri prin intermediul bancilor si a unor sisteme speciale de transfer intr-un timp foarte scurt.
Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalitati in functie de tehnologia de comunicatii folosita. Cea mai cunoscuta modalitate a fost transferul documentelor de plata prin reteaua mijloacelor de transport - postalion, tren, masina, avion. Dupa descoperirea telegrafiei s-a introdus transferul telegrafic care se mai foloseste si astazi pe plan intern. Prin aceasta modalitate s-a trecut la circulatia informatei sub foma de mesaj in locul documentelor pe suport hartie. Din deceniul 1960-70 a aparut transferul electronic si odata cu acesta si institutii specializate care au inlocuit posta.
Din considerente de risc dar si din ratiuni practice, transferurile electronice de fonduri se impart in doua categorii dupa valoarea acestora: (a) transferuri de valori mari (SWIFT, TARGET); si (b) transferuri de valori mici (EUROGIRO, WESTERN UNION, MONEYGRAM). Departajarea intre cele doua categorii se face dupa un algoritm potrivit caruia transferurile de valori mari sunt cele care reprezinta 90% din valoarea totala a transferurilor dar care se realizeaza numai cu 10% din numarul acestora si invers (10% din valoare si 90% din numar) pentru cele de valori mici.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
