Desen Tehnic

Hârtia. Calitatea hârtiei folosite în desenul tehnic se alege după destinaţia desenului tehnic(schiţă, desen original) şi după modul de lucru pe aceasta(în creion, în tuş, etc.). Principalele categorii de hârtie utilizate în desenul tehnic sunt:

*Hartie albă opacă care trebuie sa fie uniformă şi să aibă o grosime suficientă, pentru a nu se subtia prea mult la ştergere cu guma sau la radere cu lama.

Dacă hârtia este folosită penru desene în tuş, ea nu trebuie să absoarbă tuşul depus pe o porţiune pe care s-au ras cu lama linii trasate mai înainte.

Pentru executarea schiţelor se poate folosi şi o hârtie de calitate mai slabă, având însăo grosime suficientă pentru a rezista la mai multe ştergeri cu guma.

*Hârtia de calc este subţire si transparentă aceasta hârtie se foloseste pentru executarea desenlor originale, după desenele executate pe hârtie albă opacă, precum şi la exeutarea directă a desenelor care rămân desenate în creion.

* Creioanele utilizate în desenul tehnic au mina de culoare neagră, de următoarele tării :

- 2B - foarte moale ,rar utilizat;

- B - moale,se foloseşte uneori la întărirea contururilor, desenelor pe calc;

- H3, F - tărie mijlocie, se folosesc la realizarea schiţelor si la îngroşarea contururilor desenelor;

- H - tare se utilizează la executarea pe hârtie albă a desenelor care urmează afi îngroşate;

- 2H,3H - foarte tare se utilizează la executarea desenelor pe calc , care necesită trăsături mai precise si ale căror linii sunt apoi îngroşate;

* Tuşul- este o cerneală specială,care se usucă repede nu se şterge cu guma şi este rezistent la umezeală.Tuşul se traseaza în special la trasarea desenelor originale. Un tuş de caliatate bună poate fir ras uşor cu lama.

*Rigla sau liniarul se confectionează obişnuit din lemn dar şi din material plastic şi este folosit la trasarea liniilor drepte.

*Echerele – executate din lemn, metal sau material plastic , au forma de triunghi dreptunghic. În general se folosesc echere la 45°.

* Trusa de compass (cutia de compasuri) cuprinde o serie de instrumente necesare desenatorului: compasul, prelungitorul de compas, distanţierul, balustrul(pentru cercuri cu raze mici).

* Flavorul este o placă subţire din lemn sau material plastic prevăzută cu diferite curburi şi care este folosită la trasarea liniilor curbe.

* mecanică cu aparat de desen conţine o planşetă obişnuită din material lemnos de esenţă moale pe care este fixat aparatul de desen compus din două rigle gradate aşezate perpendicular şi fixate la capătul unui sistem de bare articulate, care permit deplasarea paralelă a riglei pe toată suprafaţa planşetei.

* Trusa de stilouri pentru trasarea desenelor în tuş, cuprinde mai multe stilouri( ) care permit obţinerea liniilor(drepte sau curbe) de grosimi diferite.

În clipa de azi datorită extinderii extraordinare a folosirii calculatoarelor, utilizând diferite programe, desenele tehnice sunt realizate mult mai productiv şi cu posibilităţi de multiplicare simple.

Elemente de standardizare

Colaborarea tehnică între state ale lumii nu este posibilă fără ajutorul desenului tehnic, care a devenit astfel un mijloc absolut necesar, de legătură, intre gândirea şi realizarea tehnică pe plan internaţional.

Având în vedere importanţa, pe care a dobândit-o desenul tehnic se poate aprecia că el a devenit un adevărat limbaj internaţional. Pentru a îndeplini această funcţie desenul tehnic trebuie alcătuit după metode şi principii care să permita realizarea clară, exactă şi completa a unui obiect(organ de maşină), excluzând ambiguităţi, confuzii şi diverse interpretări.

Aceste condiţii fundamentale care se pun la obţinerea desenului tehnic se realizează prin combinarea şi folosirea raţională a desenului geometric, a geometriei descriptive şi a standardelor(norme,principii,reguli,etc).

Dacă desenul geometric şi geometria descriptivă sunt unice, standardele, care au în general un specific un specific naţional, tehnic să nu difere prea mult sau să fie identice cu cele adoptate în alte ţări.

Activitatea de normare pe plan mondial revine ORGANIZAŢIEI INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE (I.S.O.), cu sediul Zűrich şi care are sarcina de a înbunătăţi şi lărgi aplicarea standardelor în toate ţările afiliate la I.S.O

Standardizarea în România

Elaborarea stndardelor pentru diverse domenii a fost coordonată de Institutul Român de Standardizare (I.R.S.). Până în 1990, aceste standarde erau notate astfel: ex. STAS 1457-83( adică, standard cu numărul 1457 elaborat în 1983). După 1990, apropierea standardelor româneşti de cele ale altor ţări, a determinat apariţia unor standarde noi, cum ar fi:

- SR 202:1994(adică, standard românesc cu numarul 202, elaborat în 1994)

- SR ISO 1820:1997(adică, standard românesc adoptat cerinţelor ISO, având numărul 1820, elaborat in 1997).

- SR EN 22553:1995(adică, standard românesc adoptat cerinţelor europeane, cu numărul 22553 elaborat în anul 1995)

- SR EN ISO 5455:1997(adică, standard românesc adoptat european şi ISO, cu numărul 5455, elaborat în 1997).

NOTĂ : - În sfera apariţiei de standarde noi, activitate care continuă, sunt utilizate încă şi standarde notate cu indicativul STAS.