Generalitãti
Cercetarea accidentelor de circulatie presupune stabilirea unor elemente sau
clarificarea unor aspecte care sã serveascã la conturarea naturii juridice a evenimentului, la
determinarea rãspunderii penale si civile ce revine persoanei vinovate de producerea
accidentului.
Împrejurãrile care trebuie stabilite în legãturã cu producerea unui eveniment rutier
sunt, în general urmãtoarele:
Cauzele si împrejurãrile în care s-a produs accidentul. Referitor la cauze, cercetarea
penalã trebuie sã stabileascã factorii umani, tehnici, rutieri care au determinat sau favorizat
evenimentul. De pildã, rularea cu vitezã mare pe un drum acoperit cu mâzgã sau polei.
Cu privire la împrejurãrile accidentului, se va stabili locul si timpul producerii
evenimentului, viteza si directia de deplasare, starea drumului si conditiile meteorologice,
starea tehnicã a vehiculelor si avariile pe care le-au suferit. leziunile provocate victimelor
s.a.m.d.
Regulile de circulatie care au fost încãlcate, cum ar fi, de exemplu, nerespectarea
vitezei legale de circulatie sau rularea cu o vitezã necorespunzãtoare, conditiilor concrete de
trafic, nerespectarea normelor legale referitoare la prioritatea de trecere si de depãsire,
nerespectarea semnificatiei semnalului de culoare rosie a semaforului electric.
De asemenea, se stabileste dacã s-a condus sub influenta bãuturilor alcoolice ori în
stare de ebrietate si dacã autovehiculul nu prezintã defectiuni tehnice, mai ales la sistemul de
directie si de frânare, defectiuni care trebuiau si puteau fi sesizate.
Persoanele rãspunzãtoare de producerea accidentului, printre care se numãrã, frecvent,
conducãtorii autovehiculelor, pietonii, cãlãtorii din mijloacele de transport în comun care nu
respectã regulile de urcare si de coborâre. De asemenea, pot fi rãspunzãtori sefii de garaje sau
coloane care au permis plecarea în cursã a autovehiculelor cu defectiuni tehnice, repararea
necorespunzãtoare a unui autovehicul de cãtre un atelier specializat sau nespecializat,
premeditarea accidentului s.a.m.d.
Un aspect particular al acestei probleme îl reprezintã identificarea conducãtorului
autovehiculului care a pãrãsit locul accidentului.
Consecintele produse de accident, interesând, în primul rând, persoanele care au fost
vãtãmate, ori omorâte, aspect important pentru încadrarea juridicã a faptei. În al doilea rând,
intereseazã pagubele materiale produse atât vehiculului care a provocat accidentul, cât si
celorlalte vehicule sau obiecte cu care a intrat în coliziune.
În privinta persoanei accidentate este necesar sã se stabileascã, în functie de calitatea
pe care o avea în traficul rutier (pieton, pasager, conducãtor de vehicule cu tractiune animalã
etc.), modul în care s-a comportat înaintea producerii evenimentului si starea în care se afla.
De exemplu, mergea pe partea carosabilã, a traversat prin locuri nepermise fãrã sã se asigure,
era în stare de ebrietate, etc.
6
Pe lângã evenimentele de mu sus, în functie de circumstantele în care s-a produs
accidentul, uneori este necesar sã se clarifice dacã evenimentul putea fi sau nu evitat, aspect
cu rezonantã în exercitarea actiunii penale si în stabilirea rãspunderii civile.
De asemenea, existã si împrejurãri în care cercetarea unui accident de circulatie va
trebui corelatã cu cercetarea altor, fapte penale: furt de masinã, folosirea autoturismului
pentru sãvârsirea unui omor, tâlhãrii, furt, viol, sechestrarea de persoane etc., ipoteza în care
ne aflãm în situatia convergentei de infractiuni.
Particularitãti privind cercetarea la fata locului a accidentelor de trafic rutier
Cercetarea la fata locului în cazul accidentelor de circulatie reprezintã unul dintre cele
mai importante acte de urmãrire penalã, cu caracter imediat si necesar, de modul în care este
efectuatã depinzând direct solutionarea cauzei
Datoritã specificului ei, desi se supune regulilor generale tactice criminalistice si
procesual penale, cercetãrii accidentelor de circulatie îi sunt proprii si câteva particularitãti
care se regãseste, într-o formã sau alta, în întreaga metodologie a cercetãrii evenimentelor
rutiere. Mentionãm, în acest context, cã problematica si particularitãtile cercetãrii la fata
locului a stat în centrul atentiei multor autori de specialitate. Cercetarea la fata locului a
accidentelor de circulatie este orientatã în douã directii importante:
a) Stabilirea împrejurãrilor de loc, timp si mod în care s-a produs accidentul,
împrejurãri pe care le-am precizat mai sus.
b) Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii
accidentului.
Pe baza datelor obtinute prin cercetarea la locul faptei, în care se include si ascultarea
persoanelor implicate în accident si a martorilor oculari, organul de cercetare penalã are
posibilitatea sã formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului.
Elaborarea versiunilor reprezintã o componentã tacticã importantã a cercetãrii unor
evenimente rutiere în care autorul faptei a pãrãsit locul accidentului. De altfel, acest ultim
aspect a impus sublinierea cã, sub raport tactico-metodologic, cercetarea accidentelor de
circulatie se poate împãrti în douã mari categorii:
Cercetarea accidentelor de circulatie în care autorul a rãmas la locul faptei, într-o
situatie asemãnãtoare aflându-se si cel care s-a reîntors la fata locului; dupã ce, de exemplu, a
dus victima la spital;
Cercetarea accidentelor în care autorul a pãrãsit locul accidentului, ceea ce impune
sã se procedeze la identificarea autovehiculului si a conducãtorului acestuia.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
