Vegetația erbacee naturală pentru peisajul urban

Vegetatia erbacee naturala pentru peisajul urban

1. Vegetaţia erbacee naturala diferă de vegetaţia erbacee convenţională în măsura în care imita forma spaţială şi structurală de vegetaţie semi-naturală.

2. Speciile individuale nu sunt, în general, plantate în grupuri clar definite, iar în cazul în care sunt agregate,rezultantele din aceeaşi specie, în general, vor avea loc în altă parte în plantare.

3. Vegetația erbacee naturala este un subiect nou, iar în termeni de cercetare științifică este incă o idee relativ slab înțeleasă. Creearea și gestionarea acesteia se potrivesc mai puțin în cadrul modelulul furnizat client-peisaj sau architect-peisaj decât în plantarea tradițională.

Situri de plantație

1. Vegetația erbacee naturala are aspectul cel mai dramatic atunci când este utilizata la o scară relativ mare (mai mare de 100 m patrați). Atunci când este concepută ca parte integrata a unui spațiu mic, de exemplu, într-o grădină sau o curte, are un succes mai mare.

2. Este foarte eficientă atunci când este combinată cu arhitectura contemporană și forme la sol, deoarece oferă un contrast provocator între proiect si aparențele spontane. Totuși, în aceste situații, este foarte important să fie selectată o plantă de comunitate care este atractivă pentru o perioadă cât mai mare.

3. Cu toate acestea, în general, cea mai mare serie de oportunități de utilizarea a acesteia, sunt, probabil, asociate cu renovarea parcurilor publice ale secolului al XX-lea, care sunt adesea dominate de mari suprafețe de iarbă cosită care nu au un rol estetic sau funcțional bine definit.

Ce tip de planta de comunitate este adecvata?

1. Plantele de comunitate pot implica excusiv specii indigene, ori numai specii exotice sau pe amândouă.

2. Luarea deciziei este cea mai simplă în cazul mediului rural, unde predomină speciile indigene care sunt determinante copleșitoare ale caracterului peisajului.

3. Conservarea biodiversității indigene reprezintă piatra de temelie a managementului acestor peisaje, iar utilizarea speciilor exotice este mai puțin adecvată.

4. Prezumția “doar plante native” devine mai slabă deoarece siturile devin urbane din ce în ce mai mult, deși siturile de frontieră pe domenii care oferă o importanță majoră conservării, materialul vegetal nativ continuă să fie cea mai adecvată alegere.

5. Teama că speciile exotice vor avea un impact negativ asupra speciilor indigene a devenit din ce în ce mai puternică deoarece desfășurarea biodiversității a evoluat.

Cerințe estetice

1. Fenologia

Fenologia trebuie să fie abordată în ceea ce privește durata de înflorire a speciilor individuale dintr-o comunitate pentru a se asigura că perioada de înflorire este cât mai lungă si accentuată posibil.

2. Înălțimea și ordinea

Acești doi termeni par să fie relaționați. Într-un studiu utilizând surogatele fotografice generate computațional, Dai a constatat că vegetațiile erbacee de înălțime mică sunt mai preferate de public decât cele înalte, si poate si mai sigure.