Perceperea calității produselor alimentare de către consumatorii europeni

Consumatorii francezi sunt clasificaţi în patru grupe după atitudinea lor faţă de garanţiile de calitate ale produselor alimentare:

o primă grupă (12% din consumatori) consideră că preţul este principalul reper al calităţii;

a doua grupă (41% din consumatori) acordă cea mai mare importanţă aspectului exterior al produsului;

a treia grupă (14% din consumatori) percepe nivelul calităţii produselor alimentare în funcţie de: etichete, AOC - produsele cu origine controlată, provenienţa geografică şi marca;

a patra grupă (33% din consumatori) fondează garanţia de calitate pe încrederea în detailişti şi mărci.

Pentru consumatorii germani, garanţiile de calitate sunt date, în mod esenţial, de igienă, de certificarea produselor sau a întreprinderilor şi de preţuri. Nemţii acordă o mare importanţă „naturalului” şi „ecologicului”. Chiar dacă ei au puţină încredere în produsele importate, imaginea calitativă a produselor italiene este mai curând legată de tradiţie, iar a celor franceze este mai degrabă aceea a calităţii industriale.

Pentru britanici, garanţiile calităţii sunt puse pe seama igienei produselor, a mărcilor, distribuitorilor şi a preţurilor.

Pe plan european, protecţia produselor agroalimentare prin utilizarea unor semne de calitate, vizează:

- încurajarea diversificării producţiei agricole;

- protejarea anumitor produse faţă de concurenţa neloială;

- informarea consumatorilor în legătură cu caracteristicile produselor.

Cadrul legislativ necesar este asigurat de Reglementările CE nr. 2081/1992 şi 2082/1992. Prima reglementare include precizări referitoare la indicaţiile geografice şi la apelările la origine ale produselor agricole şi alimentare, iar cea de-a doua defineşte cadrul de evoluţie pentru produsele însoţite de semnul „atestat de specificitate”. Aceste două reglementări se constituie în două puncte de referinţă ale politicii europene a calităţii.

Pe piaţa Europei există o varietate de produse agricole şi alimentare. Atunci când un produs are o reputaţie ce depăşeşte frontierele, pot apare pe piaţă imitaţii ale acestuia. Concurenţa neloială descurajează producătorii şi în acelaşi timp induce în eroare consumatorii. Pentru a rezolva astfel de cazuri, Comunitatea europeană a creat, în anul 1992, sistemele de protecţie a produselor agricole şi alimentare, prin intermediul semnelor de calitate.

Consumatorul modern este, evident, foarte interesat de ceea ce cumpără şi consumă, în materie de produse agricole şi alimentare. Pentru a răspunde acestei cerinţe, Comisia europeană a creat un „logo”/semn ce permite identificarea produselor agroalimentare ce beneficiază de sistemul de protecţie AOP (Apelarea la Originea Protejată) sau IGP (Indicarea Numelui Geografic Protejat). Având în vedere faptul că semnul respectiv este, de fapt, o marcă a calităţii, logoul/semnul va permite producătorilor să sensibilizeze consumatorii vis-a-vis de propriile produse.

Evoluţia comportamentului consumatorilor, alături de manifestarea fenomenului de saturare a pieţei produselor agricole şi alimentare au contribuit la manifestarea necesităţii de identificare a acestor produse.

Consumatorii reclamă din ce în ce mai multe informaţii în legătură cu produsul pe care îl cumpără. Aceste informaţii se referă şi la modul de obţinere a produselor, la originea şi la calitatea materiilor prime. De asemenea, mulţi consumatori îşi doresc produse „autentice”, care să aibă gust şi să fie obţinute în urma utilizării unor tehnologii tradiţionale.