Inul pentru Fibre

Fibele de in sunt deosebit de valoroase, avand o mare rezistenta la rupere si putrezire, luciu matasos si o buna conductibilitate la caldura.

Fibra scurta se utilizeaza la obtinerea hartiei pentru tigarete, a sacilor, prelatelor, materialelor netesute fono- si termoizolante. Partea lignificata a tulpinii rezultate de la prelucrarea inului pentru fibre se folosesc drept combustibil la topitorii, la confectionarea de placi aglomerate cu caracteristici deosebite.

Pleava rezultata la treieratul capsulelor de in se foloseste in furajarea ovinelor cu lana fina si ca materie prima la fabricarea furfurolului.

Inul pentru fibre s-a cultivat in lume pe 1,43 mil. ha in perioada 1979 – 1981, pe 1,17 mil. ha in anul 1990, pe 0,61 mil. ha in anul 1996, pe 500 mii ha in 2005 si pe 231 mii ha in 2010.

In Romania, suprafetele cultivate cu in pentru fibre au fost de 13800 ha in anul 1938, apoi au crescut treptat, astfel ca in anul 1989 suprafata cultivata era de 70900 ha.

In anul 1990, suprafata a scazut la 21300 ha, in 1991 la 10800 ha, in 2001 s-au cultivat 2200 ha, in anul 2005 200 ha, iar in anul 2010 o suprafata de doar 30 ha.

Compozitia fibrelor este destul de variabila, depinzand de soi, conditiile pedoclimatice, tehnologia de cultivare, tehnica de separare a fibrei de tulpina.

Celuloza - este componenta principala a fibrei de in, proportia mare determinand calitatea acesteia.

Lignina - la inul recoltat la maturitate tehnica, lignina reprezinta circa 2%, in timp ce intarziind recoltarea poate depasi 4 – 5%, fibra depreciindu-se prin supralignificare.

Substantele pectice – constituie cimentul care leaga fibrele de celelalte tesuturi ale tulpinii. Ele sunt transformate de catre bacterii si ciuperci la topitul inului, permitand separarea fibrelor de partea lemnoasa a tulpinii.