Împăduriri

I n t r o d u c e r e

În ultimele decenii, în ţara noastră au fost publicate mai multe lucrări de o deosebită valoare didactică şi ştiinţifică în domeniile seminţelor forestiere, pepinierelor forestiere şi tehnologiilor de instalare pe cale artificială a vegetaţiei forestiere. O contribuţie importantă în acest sens au avut cei care au slujit cu profesionalism şi dăruire disciplina de Împăduriri la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov: profesor dr.ing. Atanasie Haralamb, profesor dr.ing. Ioan Damian, profesor dr.ing. Filofteia Negruţiu şi profesor dr.ing. Gheorghe Florescu.

Continuând realizările didactice din domeniul împăduririlor ale profesorilor şcolii braşovene, lucrarea de faţă îşi propune să selecteze, să sistematizeze cunoştinţele acumulate în timp în acest domeniu şi să actualizeze cu informaţii recente, din ţară şi străinătate, cunoştinţele privind seminţele forestiere, pepinierele silvice şi instalarea pe cale artificială a pădurii. Apariţia acestei lucrări a fost determinată şi de necesitatea prezentării noilor reglementări şi standarde privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere, precum şi de nevoia de a adapta structura şi conţinutul cursului de Împăduriri la cerinţele recentei reorganizări a învăţământului superior de specialitate.

Lucrarea este structurată în trei părţi: Seminţe forestiere, Pepiniere forestiere şi Tehnologii de instalare a culturilor forestiere. În prima parte sunt prezentate bazele producţiei de seminţe forestiere, recoltarea şi procesarea fructelor şi seminţelor, controlul calităţii seminţelor forestiere, păstrarea şi pregătirea seminţelor pentru semănat. Partea a doua prezintă modul de organizare a pepinierelor forestiere, ameliorarea fertilităţii solului în pepiniere, înmulţirea generativă şi vegetativă a plantelor lemnoase, precum şi îngrijirea şi recoltarea puieţilor forestieri. În partea a treia sunt sistematizate principalele aspecte ale instalării pe cale artificială a arboretelor: alegerea şi asocierea speciilor, pregătirea terenului şi a solului pentru împăduriri, tehnologiile de instalare a culturilor forestiere, evaluarea reuşitei împăduririlor şi îngrijirea culturilor forestiere.

Această lucrare se adresează în primul rând studenţilor facultăţilor de silvicultură, precum şi specialiştilor din sectorul silvic. Având în vedere complexitatea domeniului abordat, lucrarea este susceptibilă de unele îmbunătăţiri. De aceea, orice observaţie sau sugestie este binevenită, contribuind la îmbunătăţirea unei ediţii viitoare a lucrării.

Autorul

PARTEA I: SEMINŢE FORESTIERE

1. BAZELE PRODUCŢIEI DE SEMINŢE FORESTIERE

1.1. Clasificarea materialelor forestiere de reproducere şi a materialului de bază

Materialele forestiere de reproducere utilizate pentru înmulţirea speciilor forestiere sunt clasificate în trei mari categorii (*, 2004):

1) seminţe - seminţe, conuri şi fructe (din care, după procesare, se obţin seminţe) destinate producerii de puieţi forestieri;

2) puieţi - puieţi obţinuţi pe cale artificială din seminţe, părţi de plante sau din regenerări naturale;

3) părţi de plante - folosite ca atare (butaşi de lujeri, muguri, frunze, rădăcini) sau folosite în micropropagare (explante sau embrioni) pentru producerea puieţilor forestieri.

Sursa din care se obţin materialele forestiere de reproducere poartă denumirea de material de bază (*, 2004). Materialul de bază poate fi reprezentat de către:

1) arbore-sursă – un arbore izolat sau dintr-un arboret nedeclarat ca material de bază, din care se recoltează seminţe ori părţi de plante;

2) arboret - diviziune a pădurii în suprafaţă de minimum 0,25 ha, caracterizată prin condiţii staţionale şi de vegetaţie asemănătoare şi care reclamă aceleaşi măsuri de gospodărire;

3) părinţi de familii - arbori din care se obţin descendenţi pe cale sexuată (prin polenizare), cu care ulterior se înfiinţează plantaje. Polenizarea poate fi: liberă (half-sib - numai componenta maternă este identificată) sau controlată (full-sib - ambele componente parentale sunt identificate). Totalitatea indivizilor cu cel puţin un părinte comun constituie o familie;

4) clonă - totalitatea arborilor (rameţi) obţinuţi dintr-un singur arbore (ortet) prin înmulţire vegetativă (butăşire, altoire, micropropagare etc.);

5) plantaj (livadă seminceră) - o cultură forestieră constituită din arbori proveniţi din mai multe clone sau familii identificate în proporţii definite, izolată faţă de surse de polen străin şi care este condusă astfel încât să producă frecvent recolte abundente de seminţe, uşor de recoltat;

6) culturi de plante-mamă - culturi speciale, constituite din arbori provenind din una sau mai multe clone identificate, în amestec, în proporţii definite, din care se obţin părţi de plante pentru înmulţirea vegetativă.

În conformitate cu sistemul naţional de clasificare a materialului forestier de reproducere (identic cu cel al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, la care este afiliată şi România), acesta se împarte în patru categorii distincte: (1) din sursă identificată, (2) selecţionat, (3) calificat, (4) testat, fiecare categorie etichetând-se cu o culoare diferită (tabelul 1.1).

ABRUDAN, I.V., NEGRUTIU, F, GUREAN, D., 1993: The use of containers in forest tree seedling production. Bulletin of the Transilvania University of Brasov, Series BI, Vol. XXXV, Brasov, ISSN 1223-9631.

ABRUDAN, I.V., BLUJDEA, V., PAHONTU, C., 2002: Impădurirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor climatice. Revista Pădurilor, nr.3, Bucureşti, ISSN 1220-2363.

ABRUDAN, I.V., PAHONTU, C., NEGRUTIU, F., FLORESCU, Gh., 2002: Aspecte privind lucrările de împăduriri efectuate în România în perioada 1991-2001. Pădurea şi viitorul, Braşov.

AHRENS, F.J., 1961: Chemical Control of Weeds in Nursery Plantings, Bulletin 638, New Haven.

ALDHOUS, J.R., MASON, W.L., 1994: Forest Nursery Practice. Bulletin 111. Forestry Commission, Marea Britanie.

ALEXE, A., 1986: Analiza sistematică a fenomenului de uscare a cvercineelor şi cauzele acestuia (IV, V şi VI). Revista Pădurilor, nr.1, nr.2 şi nr.3.

BARBU, I., 1991: Moartea bradului – un simptom al degradării molidului. Editura Ceres, Bucureşti.

BUCURESCU, N. ş.a., 1969: Condiţionarea şi păstrarea produselor agricole. Ed. Agrosilvică, Bucureşti.

BUDOI, G. şi PENESCU, A., 1996: Agrotehnica. Ed. Ceres, Bucureşti.

CEAUSESCU, I., NEGRILA, A., ISAC, I., LAZAR, A., 1982: Pomicultură. Ed. Ceres, Bucureşti.

CHIRITA, C., ş.a., 1981: Pădurile României. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.

CIORTUZ, I., 1981: Amelioraţii silvice. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

CIORTUZ, I., 1991: Îndrumar de aplicaţii practice la amelioraţii silvice. Reprografia Universităţii "Transilvania" Braşov.

CONSTANTINESCU, N., 1973: Regenerarea arboretelor. Ed. II., Editura Ceres, Bucureşti.

DAMIAN, I. ş.a., 1964: Cercetări asupra variabilităţii şi calităţii seminţelor de pin în funcţie de proporţia lor în arbore. Revista Pădurilor, nr.11, Bucureşti.

DAMIAN, I., 1978: Împăduriri. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

DAMIAN, I., FLORESCU GH., 1972: Cercetări asupra unor culturi de brad din Podişul Târnavelor. Revista Pădurilor, nr.3.