FITOPATOLOGIE
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la samânta pâna la recoltare, precum si în perioada de pastrare, de numerosi factori biotici (microorganisme) si abiotici, care pot influenta sanatatea lor luata individual si a culturii privita din punct de vedere populational.
1.1. SCURT ISTORIC AL FITOPATOLOGIEI ÎN TARA NOASTRA
Fitopatologia sau patologia vegetala este o disciplina care se ocupa cu studiul factorilor primari (biotici si abiotici) care produc boli la plante, cu studiul bolilor propriu-zise si al metodelor de prevenire si combatere a acestora. Aceasta stiinta a aparut din necesitatea de a proteja recoltele si de a reduce pierderile ce se înregistreaza ca urmare a atacului diferitilor patogeni.
În cadrul fitopatologiei se disting câteva capitole importante, care permit o mai buna întelegere a problemelor cu care se ocupa, si anume :
- etiologia bolilor, care studiaza cauzele bolilor plantelor ;
- patogenia, care se ocupa de modul în care patogenii produc bolile plantelor ;
- patografia, care descrie simptomele prin care se manifesta bolile si metodele cu care se determina ;
- ecologia patogenilor si bolilor plantelor agricole, care studiaza relatiile acestora cu factorii de mediu ;
- epidemiologia (epifitologia), care se ocupa cu studiul populatiilor de patogeni în populatiile gazdei (culturi agricole) si cu bolile ce apar în contextul influentelor mediului înconjurator si al factorilor antropologici ;
-profilaxia bolilor, care se refera la elaborarea si aplicarea mijloacelor de lupta preventiva ;
- terapia bolilor, care se preocupa de elaborarea si aplicarea mijloacelor de lupta curativa ;
- protectia integrata a culturilor agricole împotriva bolilor, care se refera la îmbinarea diferitelor mijloace de combatere în cadrul agro-ecosistemului si aplicarea lor numai atunci când se justifica economic si ecologic.
Fitopatologia are legaturi cu o serie de discipline agricole si biologice care sunt prezentate mai jos:
Botanica sistematica Fitotehnie
(micologie, bacteriologie, Viticultura
virologie) Legumicultura
Morfologie vegetala Pomicultura
Anatomie vegetala Ameliorarea plantelor
Microbiologie Agrochimie
Biochimie Agrotehnica
Fiziologie vegetala Masini agricole
Genetica Economie agricola
Ecologie
In tara noastra cunostintele din domeniul fitopatologiei au provenit cu certitudine de la stramosii nostri daci si romani, cauzele bolilor plantelor fiind considerate în general de ordin supranatural.
Denumirile populare ale multor boli ale plantelor demonstreaza ca poporul nostru le-a diferentiat, dar fara sa le interpreteze corect cauzele. Cu toate acestea, vechea zicala româneasca malura din grâu se spala la râu" demonstreaza totusi ca taranii au gasit în mod empiric o solutie pentru a reduce o parte din pierderile provocate de aceasta boala a grâului.
In secolele al XVIlI-lea si al XlX-lea se cunosc primele semnalari ale unor ciuperci parazite în Transilvania în lucrarile unor micologi straini. Dupa anul 1915, apar primele lucrari românesti de micologie, cum sunt cele referitoare la mixomicete a lui M. Brânza, la uredinale a lui C. Constantineanu, cea despre macromicete a lui Al. Popovici sau despre flora micologica a Moldovei, scrisa de C. Petrescu. Toate aceste lucrari au contribuit în general la cunoasterea florei micologice a tarii noastre si în special la cunoasterea patogenilor plantelor de cultura.
Cunoasterea ciupercilor microscopice în general si a celor fitopatogene în special a progresat mult în România o data cu înfiintarea I.C.A.R., în care sectia de fitopatologie a început sa editeze o exsicata de ciuperci - Herbarium mycologicum romanicum". Tot în cadrul I.C.A.R. au lucrat o serie de fitopatologi, care, în frunte cu Tr. Savulescu, au creat scoala româneasca de fitopatologie. Dintre acesti fitopatologi citam pe : T. Rayss, Al. Alexandri, Ana Hulea, Vera Bontea, Alice Savulescu s.a.
La Iasi, C. Sandu - Ville a aprofundat studiul diferitelor grupe de ciuperci parazite (Erysiphaceae, Pyrenomycetes), iar la Cluj E. Radulescu a dezvoltat cercetari de fitopatologie teoretica si aplicativa.
În anul1941, V. Ghimpu a publicat un tratat despre bolile tutunului, iar în 1950 S. Fosteris, Vera Bontea si D. Becerescu au publicat primul manual românesc de fitopatologie, în 1957 E. Radulescu si V. Bulinaru au elaborat o lucrare documentata despre bolile plantelor industriale ; în aceeasi perioada se remarca lucrarile magistrale despre uredinale (1953) si ustilaginale (1957) ale lui Tr. Savulescu. In 1959 apare cartea Protectia, plantelor de F. Paulian si Al. Alexandri, iar în 1967 începe editarea tratatului de fitopatologie sub redactia prof. E. Radulescu si C. Rafaila, opera în 4 volume, la care au contribuit majoritatea fitopatologilor din tara noastra. De asemenea, trebuie mentionat aportul profesorilor E. Docea, I. Comes, Al. Lazar, M. Hatman, A. Dracea, I. Bobes, Olga Savulescu si Eugenia Eliade si a altor dascali care au format generatii de specialisti în domeniul agricol si biologic si au contribuit la identificarea de agenti patogeni si boli noi în România. O contributie importanta au avut si au la dezvoltarea cunostintelor de fitopatologie o serie de cercetatori care au abordat studiul diferitelor categorii de boli ale plantelor, cum sunt : bacteriozele (V. Severin si colaboratorii, 1985), virozele (I. Pop, 1984, 1986, 1988), micoplasmozele (P. Ploaie, 1968). O lucrare de sinteza asupra ciupercilor parazite si saprofite din România a publicat Vera Bontea (19851986).
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
