Fertilizarea plantațiilor de viță de vie pe rod

Fertilizarea plantatiilor viticole- pe rod

Cultivarea plantelor - Viticultura

In viticultura se urmareste asigurarea obtinerii unor recolte sporite de struguri fara diminuarea indicilor de calitate si de scadere a rezistentei plantelor la boli, daunatori si alti factori naturali. O asemenea orientare face necesara cunoasterea reala a starii de aprovizionare a solului cu elemente nutritive usor accesibile plantelor si a consumului anual de hrana in functie de productia planificata.

In plantatiile viticole roditoare se utilizeaza urmatoarele tipuri de ingrasaminte: organice, chimice , minerale naturale si organo-minerale.

Ingrasamintele organice. Prin compozitia lor complexa si spectrul larg de influente favorabile asupra plantelor, ingrasamintele organice se pot considera prioritare pentru fertilizarea plantatiilor de vii pe rod. Aceasta, deoarece, pe langa imbogatirea solului in elemente nutritive si in humus, ele intensifica activitatea microorganismelor din sol implicate in transformari biochimice utile si stimuleaza folosirea mai eficienta a ingrasamintelor minerale. Ingrasamintele organice utilizabile sunt: gunoiul de grajd, namolul de b/ovine, compostul de gospodarie, compostul din resturile urbane, gunoiul de pasari, urina, mustul de balegar si ingrasamintele verzi.

Ingrasamintele chimice simple din grupa macroelemente. Aceasta grupa de ingrasaminte se obtine pe cale sintetica, prin prelucrarea unor materii prime de natura minerala sau organo-minerala. In plantatiile viticole roditoare se folosesc frecvent ingrasaminte chimice cu un singur element nutritiv ( simple ), cum ar fi cele pe baza de: Azot, Fosfor, Potasiu , Magneziu s.a. Dozele medii sunt de 120 kg/ha s.a. azot; 90 kg/ha s.a fosfor; 180 kg/ha s.a. potasiu. Ingrasamintele cu potasiu si fosfor se aplica toamna sub aratura; iar cele cu azot solubil primavara.

Ingrasamintele chimice simple din grupa microelementelor. Microelementele sunt necesare plantelor in cantitati foarte mici, insa cu eficacitate mare, facandu-se indispensabile si in nutritia vitei de vie. Dintre ingrasamintele cu microelemente s-au dovedit mai importante cele pe baza de Mg, Fe, B, Zn, Mn.

Ingrasamintele chimice complexe. Spre deosebire de ingrasamintele chimice simple, ingrasamintele complexe pot sa aiba in compozitia lor doua elemente nutritive principale, fiind denumite ingrasaminte binare; 3 elemente principale denumite ternare sau mai multe macro- sau microelemente.

Ingrasamintele chimice binare pot sa fie de tipul NP (9-9-0); NK (20-0-20); NMg cu 20-28% N si 5 % Mg ; PK (0-20-30; 0-20-20).

Ingrasamintele chimice ternare pot fi de tipul NPK : 16-16-16; 22-11-11; 13-26-13 etc. Pe langa elementele nutritive principale (NPK) ingrasamintele chimice complexe pot avea in continutul lor si microelemente in concentratii cum ar fi 0,05 % Mn, 0,01 % Zn, 0,02 % B etc.

Ingrasaminte lichide. In Romania se produc doua tipuri de ingrasaminte lichide, si anume: tipul cristalin si tipul foliar.

Ingrasamintele lichide de tip cristalin cu grad sporit de puritate au ca simbol litera C urmata de 3 cifre (C411, C141, C011), care reprezinta raportul dintre cele trei elemente nutritive de baza: NPK.

Ingrasamintele lichide de tip foliar au ca simbol litera F urmata ca si in cazul celor de tip cristalin de cele 3 cifre reprezentand raportul NPK. Spre deosebire de ingrasamintele de tip cristalin, cel de tip foliar au in compozitia lor si substante tampon (etilenglicol, zahar, aldehida maleica), care previn modificarea pH-ului, substante cu proprietati de chelatizare ( EDTA ) si diferite microelemente.

Ingrasamintele minerale naturale se obtin prin macinarea rocilor naturale. Ele au in continut un element nutritiv dominant (P,K) si alte elemente necesare nutritiei. O parte din aceste ingrasamintele minerale sunt admise in viticultura ecologica.

Ingrasamintele organo-minerale. Acest tip de Ingrasaminte se obtine prin amestecarea de ingrasaminte organice cu ingrasaminte chimice pe baza de N:P:K in proportii diferite si se administreaza sub forma solida sau lichida.

In prezent, din grupa Ingrasamintelor organo-minerale folosite la fertilizarea plantatiilor de vii in productie se poate aminti: tescovina compostata cu efect asemanator gunoiului de grajd, si ingrasamintele ionitice.

Ingrasamintele organo-minerale sunt mai eficiente decat daca componentele lor s-ar administra separat, deoarece partea organica retine cu usurinta compusii minerali, protejandu-i impotriva levigarii sau trecerii lor in forme greu solubile. In felul acesta elementele nutritive sunt eliberate treptat, pe masura cerintelor de hrana ale plantelor. Prin sporirea gradului de utilizare a ingrasamintelor chimice se poate realiza o reducere considerabila a cantitatilor necesare, permitand in felul acesta fertilizarea anuala a unor suprafete mai mari, ceea ce pentru practica viticola este foarte important.

Administrarea ingrasamintelor. Se poate administra in doua benzi laterale, cu plugul cultivator PVC 2-2,2 in agregat cu EIV, la adancimea de 16-18 cm.

Aplicarea periodica , cu subsolierul SPV - 45 M, pe mijlocul intervalului se face la adancimea de 35 -45 cm.

Pe solurile grele, se pot administra periodic, o data la 2 ani ingrasaminte cu fosfor si potasiu, cu doza marita corespunzator.

Ing. Petrean Alexandru