Exploatarea Pădurilor

CAPITOLUL 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Rolul şi definirea exploatărilor forestiere

Prin intervenţiile care se fac în arborete, în sensul atingerii obiectivelor propuse, începând cu stadiul de păriş rezultă masă lemnoasă care corespunde dimensional şi calitativ cerinţelor societăţii şi care se extrage din arborete printr-un ansamblu de activităţi tehnice ce definesc exploatările forestiere ca şi activitate productivă.

Necesitatea extragerii masei lemnoase din pădure este impusă, pe de o parte, de aplicarea măsurilor culturale, fapt ce defineşte scopul cultural al exploatărilor forestiere, iar pe de altă parte de satisfacerea nevoilor de lemn ale societăţii, fapt ce defineşte scopul economic al activităţii.

Armonizarea celor două interese (cultural şi economic) constituie esenţa activităţii silvicultorului.

Ca activitate productivă, exploatările forestiere reprezintă ansamblul activităţilor prin care se extrage şi se pune în valoare masa lemnoasă pentru atingerea celor două scopuri esenţiale : cultural şi economic.

Din acest punct de vedere exploatările forestiere pot fi definite ca fiind cel mai fin act de cultură a pădurilor.

Ca ştiinţă, exploatările forestiere sunt definite prin totalitatea cunoştinţelor teoretice privind principiile, metodele, procedeele şi tehnicile de lucru prin care se asigură extragerea şi punerea în valoare a masei lemnoase destinată exploatărilor forestiere în concordanţă cu cerinţele silviculturale de gospodărire a pădurilor.

1.2. Structura procesului de producţie în exploatările forestiere

Ideea de bază în organizarea procesului de producţie pleacă de la necesitatea îndeplinirii celor două scopuri mai sus-menţionate şi se concretizează prin mecanizarea lucrărilor de exploatare forestieră şi rentabilizarea acestora, pe baza unor procese tehnologice bine determinate şi cu producerea de prejudicii cât mai mici pădurii.

Procesele tehnologice prin care se realizează exploatarea lemnului sunt:

- recoltarea;

- colectarea;

- fasonarea primară;

- transportul tehnologic;

- sortarea şi fasonarea definitivă.

Recoltarea - procesul tehnologic prin care se realizează fragmentarea arborilor marcaţi. Se desfăşoară integral în parchet, iar fragmentarea se realizează în aşa fel încât să se asigure deplasarea masei lemnoase.

Colectarea - procesul tehnologic prin care se asigură deplasarea pieselor de lemn de la cioată până lângă o cale permanentă de transport. Se realizează printr-o concentrare progresivă a masei lemnoase pe suprafaţa parchetului.

Fasonarea primară - reprezintă procesul tehnologic prin care masa lemnoasă colectată se pregăteşte în vederea transportului tehnologic. Se realizează în platforma primară.

Transportul tehnologic - constituie procesul tehnologic prin care masa lemnoasă este deplasată pe căi permanente de transport, cu mijloace specializate.

Sortarea şi fasonarea definitivă - este procesul tehnologic prin care se realizează obţinerea sortimentelor de lemn brut - produsul final al exploatărilor forestiere.

1.3. Elemente caracteristice ale procesului de producţie

Obiectivul exploatării are două laturi:

- să pună la dispoziţia societăţii cantităţi de lemn rezultate din arborii marcaţi, sub forma unor sortimente de lemn brut, cu prejudicii minime aduse pădurii şi mediului;

- să contribuie la crearea unor condiţii optime de dezvoltare şi regenerare a arboretelor.

Obiectul muncii îl reprezintă la recoltare arborele marcat, iar la celelalte procese tehnologice piesele de lemn.

Procesele de bază în exploatările forestiere sunt:

- procese de muncă (tăierea şi transportul lemnului);

- procese naturale (uscarea, crăparea, alterarea).

Caracteristicile materiei prime - în funcţie de momentul intervenţiei în viaţa arboretului şi de scopul urmărit, se disting următoarele produse:

- produse principale - constituite din arbori ajunşi la vârsta exploatabilităţii;

- produse secundare - constituite din arbori ce se extrag cu scopul executării răriturilor;