Etologie

1. ETOLOGIA – sTIINtA COMPORTAMENTULUI

ANIMALELOR

1.1. Obiectul etologiei

Etologia sau stiinta despre comportamentul animalelor este o

ramurã a biologiei, relativ tânãrã. Ea s-a dezvoltat începând cu primele

decenii ale secolului XX.

Prin acordarea premiului Nobel pentru medicinã si fiziologie

în anul 1973 fondatorilor etologiei K. Lorenz, N. T i n b e r g e n , K.

von Frisch, etologia este recunoscutã pe plan mondial ca stiintã

biologicã de sine stãtãtoare.

Etologia se ocupã cu cercetarea biologicã a comportamentului

la animale, fiind o stiintã interdisciplinarã care studiazã

comportamentul specific al speciei, ca rezultat al filogenezei si a

evolutiei biologice.

Primele impulsuri etologia le-a primit de la teoria

evolutionistã a lui Ch. D a rwi n

W i t t m a n n (1898) si H e i n r o t h (1910) în studiile lor la

începutul secolului nostru ajung la concluzia fundamentalã, cã

actiunile comportamentale sunt specifice pentru fiecare specie în

parte, fiind incluse în baza ereditarã si transmitându-se la urmasi. De

asemenea sunt utile speciei servind la adaptarea si supravietuirea

acesteia în mediul natural. Caracteristicile comportamentale pentru

fiecare specie sunt atât de specifice, încât pot fi folosite ca si criterii

taxonomice în recunoasterea speciilor, cum sunt folosite dealtfel si

particularitãtile morfoanatomice.

Într-un sens mai larg, etologia se ocupã de toate miscãrile,

pozitiile observabile la un animal în viatã. Acestea ar fi: reflexe, taxii,

tropisme, automatisme, afecte, instincte, jocuri, învãtarea, actiuni la

alegere sau intuitive, schimbarea, formei sau a culorii, elaborarea

diferitelor secretii si excretii, biocomunicatiile prin diverse canale

(optic, acustic, chimic, feromon).

În ultimul timp au existat si existã si în prezent douã directii

principale de cercetare si abordare â comportamentului animal:

- scoala europeanã etologicã (Loreanzianã) care studiazã

îndeosebi comportamentul înnãscut, punând accent pe studiul

animalului liber în ambianta sa natural-ecologicã.

- behoviorismul, scoalã care s-a dezvoltat îndeosebi în S.U.A.

Aceasta pune accent pe studiul procesului de învãtare. Experientele de

laborator se efectueazã pe animale tinute în boxe (Skinner) închise

unde sunt supuse unor stimuli, studiindu-se reactia lor la acestia:

Desi aceste curente au fost antagonice, prin rezultatele

obtinute, ambele au contribuit la dezvoltarea etologiei.

Cu alte cuvinte, stiinta care studiazã obiectiv si conexat

comportamentul unei specii în habitatul ei natural sau artificial poartã

numele de ETOLOGIE (termen ce derivã din cuvintele grecesti ethos -

fire, caracter, logos = stiintã, vorbire). Comportamentul reprezintã

reactia de rãspuns a organismului la actiunea diferitilor stimuli interni

sau externi si constã dintr-o succesiune de manifestãri adaptive, care

au ca scop satisfacerea unor nevoi, a unor trebuinte.

Etologia, alãturi de ecologie constituie baza psihologiei

genetice, a psihologiei evolutive si comparate, care abordeazã

comportamentul animalelor în evolutia lor filogeneticã, dar si în

dezvoltarea ontogeneticã (Beniuc, l970).

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINÃ VETERINARÃ

ION IONESCU DE LA BRAD IASI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE