Depozitare Fructe și Legume

PREGATIREA SPATIILOR DE PASTRARE

Acest ansamblu de lucrari, contribuie in mare masura la aplicarea in conditii corespunzatoare a intregului flux tehnologic al pastrarii care sa conduca in final la pierderi minime, repartizate pe o perioada cat mai lunga. Spatiile de pastrare nepregatite ingreuneaza pe de o parte depozitarea iar pe de alta parte sunt focare sigure de infectie pentru produsele care se pastreaza, chiar daca acestea sunt de cea mai buna calitate.

In mod normal, pregatirea spatiilor de pastrare incepe din momentul cand se lichideaza stocul de fructe sau legume depozitate in sezonul precedent.

In acest scop se inlatura toate resturile de produse putrezite care constituie de altfel sursa principala de infectie.

In cazul spatiilor construite se iau din timp masurile necesare cu privire la repararea si amenajarea

De asemenea, se aduc imbunatatirile necesare la instalatia electrica, la cea de apa, canalizare,

Paralel cu amenajarile spatiilor se face verificarea si repararea utilajelor, masinilor si intregului inventar, cu care sunt dotate depozitele: linii de conditionare; benzi transportoare; transpalete; electrostivuitoare; electrocare; instalatii frigorifice sau de ventilatie; aparatura folosita pentru controlul factorilor de pastrare; cantare; palete;

ambalaje etc.

Daca este cazul se iau masuri pentru combaterea rozatoarelor (soareci sau sobolani) distrugand cuiburile sau caile de intrare, precum si eventualele focare din imediata vecinatate a depozitului.

Deratizarea se face cu diferite substante toxice. Dupa eliberarea tuturor incaperilor se face dezinsectizarea si dezinfectarea depozitelor.

Curatirea si dezinfectarea ambalajelor si paletelor sunt necesare avand in vedere ca prin folosirea acestora intr-o stare murdara se anuleaza efectul lucrarii de dezinfectie a spatiilor de pastrare.

INTRODUCEREA PRODUSELOR IN DEPOZIT

Depozitarea propriu-zisă a produselor se face ţinandu-se seama de următoarele: calitatea produselor destinate păstrării; momentul depozitării; gruparea produselor după cerinţele specifice; modul de aşezare a produselor într-o încăpere.

Calitatea produselor destinate păstrării trebuie să corespundă celor mai înalte exigenţe întrucat numai prin păstrarea unor produse de calitate superioară sepoate atinge scopul urmărit.

In condiţii optime de păstrare, calitatea produselor se poate doar menţine la nivelul avut în momentul depozitării.

Ca urmare, în vederea depozitării se dă prioritate soiurilor cu o valoare comercială ridicată.

In acelaşi timp acestea trebuie să fie sănătoase, lipsite de orice semn vizibil de atac, de infecţie sau boli, curate, lipsite de corpuri străine, fără umiditate exterioară, fără crăpături, urme de lovituri mecanice etc. Asemenea produse se încadrează în general în calitatea extra sau Ia normelor standard.

Produsele destinate pentru păstrare se stabilesc luandu-se în considerare condiţiile de creştere şi maturare a acestora.Se înlătură acele produse asupra cărora au acţionat factori cu influenţă nefavorabilă asupra rezistenţei la păstrare.

Momentul depozitării se referă la timpul care a trecut de cand s-a efectuat recoltarea pană la depozitare.

Această perioadă joacă un rol însemnat mai ales în reuşita păstrării frigorifice a produselor perisabile şi foarte perisabile, avand în vedere că pe măsură ce se întarzie cu depozitarea, pierderile care se înregistrează încamp pană la depozitare precum şi cele din timpul păstrării cresc foarte mult iar perioada de păstrare se scurtează.

In anumite sitiuaţii unele produse nu se depozitează imediat după recoltare, fiind necesară o predepozitare, în acest timp produsele realizează calităţile necesare pentru a fi păstrate o perioadă îndelungată.

In momentul depozitării, mai ales în spaţii cu condiţii naturale, produsele trebuie să aibă o temperatură cat mai scăzută. In acest scop ele se depozitează dimineaţa, după ce au stat într-un loc bine aerisit. Se evită astfel introducerea în depozit a unui plus de căldură care se elimină greu. Repartizarea produselor în diferite încăperi ale depozitului se face avand în vedere cerinţele caracteristice fiecărei specii şi chiar a soiului. La unele produse este necesară chiar o grupare în funcţie de gradul de maturare a acestora.

Pentru o perioadă scurtă, numeroase specii de fructe şi legume pot de obicei să fie păstrate în aceleaşi spaţii.

Situaţia este însă inadmisibilă în cazul unei păstrări îndelungate întrucat unele fructe şi legume degajă mirosuri caracteristice care pot altera alte produse.

Există produse care degajă substanţe volatile şi care pot să influenţeze procesele fiziologice ale altor produse horticole. Ca urmare, păstrarea usturoiului, nucilor, cartofilor se face separat unele de altele şi fără a fi amestecate cu alte produse.

De asemenea, merele nu se pot depozita împreună cu perele şi cu atat mai mult nu poate fi vorba de depozitarea lor împreună cu diferite specii de legume.

Toate acestea impun ca în cadrul unui depozit, să existe un numărmai mare de celule.Cand nu există posibilitatea de depozitare separată a produselor în diferite încăperi în funcţie de specie, soi, calităţi şi se foloseşte aceeaşi încăpere, se face neapărat o grupare a lor în cadrul încăperii.

Produsele cu capacitate mai redusă de păstrare se depozitează în locurile cele mai accesibile pentru a fi uşor supravegheate.

Modul de aşezare a produselor într-o încăpere trebuie să răspundă cel mai bine la următoarele cerinţe:

-să permită o circulare a aerului în toate punctele încăperii;

- să necesite puţină mînă de lucru, folosindu-se cat mai mult mijloacele mecanice. Totodată, să permită o golire uşoară a încăperii;

-să folosească spaţiul cît mai complet cu putinţă. în unele cazuri aceasta este realizată numai parţial, ţinînd seama de condiţiile precedente.

Depozitarea în vrac se aplică numai în cazul produselor re¬zistente cum sînt cartofii, ceapa, varza, rădăcinoasele etc. In cazul spaţiilor construite se deosebesc mai multe procedee de depozitare a produselor în vrac şi anume: pe stelaje, în compartimente şi în strat continuu în întreaga încăpere.