Ciprinicultură

Caracteristicile ecosistemului acvatic

Ecosistemul reprezinta unitatea organizatorica alcatuita din biotop, biocenoza si capabil sa realizeze o productivitate biologica.

Biotopul are ca elemente:

- substratul (bentalul),

- apa si suspensiile minerale.

Substratul se caracterizeaza prin natura solului, originea materiilor si materialele sedimentare, grosimea sedimentului precum si proprietatile fizico-chimice ale acestora.

Apa este componenta principala a biotopului acvatic, de care depinde existenta biocenozei, diversitatea si nivelul de productivitate biologica a ecosistemului. Apa este in relatie cu biocenoza si cu factorii de influenta.

Factorii de influenta sunt cei care vor imprima caracteristicile ecosistemului acvatic. Acestia se clasifica in:

- factori geografici (latitudine, longitudine, insolatie, vanturile dominante);

- factori climatici,

- factori antropici.

Proprietatile fizico-chimice ale apei

Cresterea si dezvoltarea pestilor are loc intre anumite valori ale fiecarui factor abiotic. Astfel se poate evidentia o limita inferioara si una superioara ce caracterizeaza amplitudinea si toleranta pentru un factor anume.

In functie de amplitudine si toleranta speciile se impart in:

- EURIBIONTE – specii cu tolerante largi;

- STENOBIONTE – specii cu tolerante reduse.

Proprietatile fizice ale apei

Temperatura determina :

- ritmul bioactivitatii organismelor acvatice,

- structura biocenozei,

- productivitatea biologica a ecosistemului.

Temperatura apei are influenta directa asupra:

- reproducerii,

- perioadei de intensitate a hranirii,

- capacitatii de asimilare a hranei,

- organizarii programelor tehnice de productie(inundarea, popularea, fertilizarea

helesteelor, pescuitul pestilor)

Turbiditatea se exprima prin cantitatea de suspensii ce se afla in apa.

Suspensiile pot fi: - aluvionare (argile, nisipuri);

- minerale si organice (detritus);

- organisme planctonice vii si moarte.

Acestea limiteaza patrunderea luminii in apa influentand direct fotosinteza plantelor adica productivitatea biologica a ecosistemelor.

Greutatea specifica a apei (influentata de saruri solubile in apa) este o caracteristica aparte avand efect pozitiv in bilantul energetic al organismelor acvative.

Tensiunea superficiala se manifesta la suprafata de contact a celor 2 medii (acvatic si aerian) sub forma unei “membrane elastice” capabila sa sustina in ea si pe ea vietuitoare mici (neuston).

Transparenta si culoare. Insurire dependenta de:

grosimea stratului de apa strabatut de razele solare,

cantitatea de suspensii,

configuratia terenului,

natura vetrei bazinului.

Documentul a fost prezentat in cadrul Facultatii de Zootehnie, Specializarea Piscicultura, Iasi