COLORANŢII ŞI CLASIFICAREA LOR
Coloranţii sunt combinaţii organice, naturale sau sintetice, ele însăşi
colorate, dar care au şi proprietatea de a colora. Pentru ca o combinaţie
chimică organică colorată să fie şi materie colorantă, ea trebuie să
îndeplinească anumite condiţii de solubilitate, de stabilitate la lumină sau la
alţi agenţi fizici, de aderenţă etc.
O substanţă apare colorată datorită prezenţei în moleculă a unor
grupe de atomi, numite cromofori, fiecărui cromofor corespunzându-i una
sau mai multe benzi în spectrul vizibil sau în ultraviolet. Poziţia benzilor de
absorbţie a unui cromofor este influenţată de existenţa în moleculă a altor
cromofori şi prin urmare nuanţa unui material colorant depinde de structura
chimică a substanţei. Principalele grupe cromofore sunt:
– grupa nitrozo (–NO)2
– grupa nitro (–NO2)
– grupa azo (–N=N–)
– grupa tiocetonică ( C=S)
– grupa cetonică ( C=O)
– dubla legătură (–C=C–).
Ultimele două grupe trebuie să existe în număr mai mare într-o
moleculă, pentru ca să apară culoarea.
Pentru ca o substanţă colorată să fie şi materie colorantă, ea trebuie
să conţină în moleculă şi alte grupe, numite auxocrome, care produc o
închidere şi o intensificare foarte mare a culorii.
Principalele grupe auxotrone sunt: grupele amino, grupele hidoxilfenolice,
precum şi derivaţii lor alchilaţi (aminele secundare şi terţiare şi
eterii fenolici).
Coloranţii alimentari pot fi clasificaţi după mai multe criterii şi
anume:
- după natura lor, în care caz pot fi: naturali şi sintetici;
- după culoarea pe care o prezintă şi o imprimă produselor la
care se adaugă ei pot fi: galbeni, oranj, roşii, albaştri, verzi, bruni, negri şi
C. Jianu
4
cu nuanţe diverse (această clasificare este făcută şi pentru coloranţii alimentari admişi de Comunitatea Economică Europeană şi FDA — S.U.A.). Pentru industriala agroalimentară trebuie să avem în vedere clasificarea făcută de Comitetul Mixt de Experţi FAO/OMS care a examinat coloranţii din punct de vedere al specificaţiilor chimice şi după rezultatele evaluării toxicologice.
Având în vedere specificaţiile chimice, coloranţii au fost împărţiţi în patru categorii: – Categoria I cuprinde coloranţii alimentari pentru care Comitetul de Experţi FAO/OMS a fixat norme de identitate şi puritate. – Categoria a II-a ce cuprinde coloranţii pentru care Comitetul de Experţi FAO/OMS nu a fixat încă norme de identitate şi puritate, aşteptându-se rezultatele studiilor toxicologice în curs asupra anumitor substanţe de compoziţie definită. – Categoria a III-a ce cuprinde coloranţii alimentari despre care Comitetul de Experţi FAO/OMS nu dispune de date chimice suficiente pentru a putea stabili norme de identitate şi puritate satisfăcătoare. – Categoria a IV-a ce cuprinde coloranţii alimentari pentru care Comitetul de Experţi FAO/OMS nu a putut să fixeze norme de identitate şi puritate, fie din cauza datelor toxicologice nefavorabile, fie din cauză că aceste produse, recunoscute ca nocive, nu pot fi admise ca aditivi alimentari.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
