Instituții de securitate internațională

1.Politica Externa de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene

-Institutionalizarea PESC s-a facut prin Tratatul de la Maastricht. Dupa adoptarea acestui tratat, ministrii de externe si ai apararii ai UEO s-au intrunit in iunie 1992 la Petersberg de langa Bonn, fosta capitala a Republicii Federale a Germaniei.

-Declaratia adoptata cu acest prilej, stabilea gama misiunilor pe care UEO (Uniunea Europei Occidentale) le va indeplini: misiuni umanitare si de salvare, de mentinere a pacii si misiuni ale fortelor combatante pe timpul desfasurarii unor operatii de management al crizelor. Aceste misiuni vor fi cunoscute de atunci pana azi ca tip Petersberg.

-Tratatul de la Amsterdam din 1997 a adoptat noul tratat al UE iar dimensiunea PESC a cunoscut noi dezvoltari:

oA fost creat postul de Inalt reprezentant pentru PESC

oConsiliul European a dobandit competente sporite in def. Orientarilor in domeniul securitatii si apararii

oLa Amsterdam prin tratat, UE a preluat misiuni de tip Petersberg care au fost incluse in cadrul tratatului

-Un moment foarte important il constituie Summit'ul franco-britanic de la Saint Malo din decembrie 1998, prin care cele 2 tari au propus masuri de dezvoltare al profilului UE in domeniul securitatii si apararii.

-Urmatoarea etapa a constituit Consiliul European de la Volm din iunie 1999, ce a adoptat un program de dezvoltare a acestei dimensiuni a UE, de securitate si aparare:

oNominalizarea lui Javier Solana ca Inalt Reprezentant pentru PESC si de Secretar General al consiliului UE, functie ce o detine si azi

oS'au creat structuri responsabile pentru gestionarea problematicii de securitate si aparare la nivelul UE: Comitetul Politic si de Securitate(PSC), Comitetul Militar (EUMC) si Statul Major Militar (EUMS)

10. Constituirea si functionarea ONU

Functionarea

In cei peste 60 ani de activitate , ONU s-a dovedit o institutie indispensabila, dar susceptibila de reforme pe masura evolutiilor din viata internationala. In timpul Razboiului Rece 2 fenomene de amploare si-au pus amprenta asupra functionarii ONU.

Prima dintre ele : Conflictul E-Vest care a fost unul bipolar dintre URSS si SUA.

Acest conflict a paralizat in unele perioade activitatea ONU prin utilizarea dreptului de veto.

In anii 50, URSS si-a suspendat temporar activitatea la ONU ceea ce a ingaduit R SUA sa luptea in razboiul din Coreea din anii 1950-1953 sub egida ONU.

Dar Consiliul de Securitate dat acestui conflict bipolar, nu a rezolvat conflictul din Afganistan si Conflictul din Orientul Mijlociu dintre palestinieni si evrei.

In cele 2 conflicte ambele puteri erau implicate. In Afganistan URSS invadase, iar SUA a inarmat opozitia afgana.

In C/ Iran / Irak ambele furnizau arme beligerante. Cat despre C din Orientul Mijlociu, SUA a sustinut Israelul, iar URSS-ul, tarile arabe.

Al 2-lea fenomen care a contribuit este procesul de Decolonizare = castigarea independentei politice de catre fostele coloni.

Numarul de state a crescut, iar tarile in curs de dezvoltare au devenit majoritare in Adunarea Generala.

Acest fapt a dus la crearea unui conflict denumit Nord-Sud, N-ul era industrializat, bogat, diferit de Sud care era sarac.

Daca primul conflict Este-Vest era idelogic, C/N-S = economic. Un alt set de probleme cu care se confrunta ONU este eficienta activitatilor determinate in amre parte in birocratia extinsa. Si o directie importanta de reforma = eliminarea suprapunerilor, a paralelismelor si a cheltuielilor inutile. O alta problema grava = lipsa de concordanta dintre forurile ONU si institutiile de la BRETHON - create in 1944 : FMI si Banca Mondiala Woods.

Un alt impediment, este ca ea nu a reusit sa impiedice razboiul dintre state, n-a reusit sa creeze un system de securitate colectiv din cauza blocajului din Consiliul de Securitate.

Totusi, in domeniul securitatii ONU a creat Castile Albastre, forma de interventie pentru mentinerea pacii. Operatiile de mentinere a pacii= " peacekeeping" cu 3 generatii :

1 - gen forte tampon

2 - misiuni mai complexe : de reconstructie

3 - disclocarea inainte de declansarea conflictului combinate cu operatiuni de reconstructie post conflict

La inceputul anilor 90, operatiunile de mentinere a pacii au trecut printr-o criza datorita situatiei din Somalia, un ONU a dezvoltat UNOSOM 2 si din fosta Iugoslavie unde a dezvoltat o forma = UNPROFOR

Aceste operatii n-au reusit sas stinga conflictul, iar castile albastre au apelat la f pentru a isi mentine integritatea, deci au devenit parte beligeranta.

Misiunile esuate din fosta Iugoslavie au simbolizat criza castilor albastre, de unde necesitatea unei reforme ONU se cinfrunta cu :

-probleme in funct. Consiliul de Securitate

-conflictul N-S

-legatura de metinere a pacii

-actiunile unilaterale americane

10. Constituirea si functionarea ONU

Constituirea

La sfarsitul I razboi mondial, omenirea a fost traumatizata de tragedia pe care a trait-o mai bine de 4 ani. Deci, s-a dorit luarea tuturor masurilor pt ca ea sa nu se mai repete. Una din solutii a fost construirea Ligii Societatii Natiunilor, ca organizatie mondiala care sa previna izbucnirea razboiului sis a asigure pacea mondiala Ea a luat fiinta pe baza ideii presedintelui SUA, W. Wilson, care a dorit o pace fara invinsi si invingatori, dar senatul American a refuzat sa aprobe tratatul de pace de dupa I razb. Mondial, astfel incat SUA nu a mai participat la activitatile Ligii Natiunilor care si-a stability sediul la Geneva.

Liga Societatii Natiunilor a functionat intre 1919 si 1940 si a fost un esec pentru ca nu a putut sa impiedice declansarea celui de-al II-lea razb. Mondial. In timpul celei de-a II-a conflagratii s-a nascut idea crearii unui nou organism cu vocatie mondiala dar care sa nu repete greselile fostei ligi.

Asa s-a ajuns la ONU, care a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945. Initiativa crearii noii organizatii a pornit de la Marea Britanie si SUA, care la 12 august 1941, au semnat Carta Atlanticului , un document care preconiza angajamentele tuturor statelor de a nu recurge la forta in relatiile internationale.

Dintre cele mai importante proiecte, il retinem pe cel al presedintelui American F.D. Rooswell, care prevedea crearea unei organizatii mondiale cu 3 organisme:

I urma sa cuprinda cele 4 mari puteri ( URSS, SUA, M.Britanie si China )

Al II- lea organism , un comitet executive compus din cele 4 si cate un reprezentant al Americii Latine, Europei, Orientului Mijlociu si Indepartat si Comunitatii Britanice.

Al III-lea , o adunare in care sa fie reprezentati toti membrii hotararii adoptate de primul organism si Comitetul executive, uramau sa fie obligatorii pt ceilalti membrii.

La conferinta de la Teheram din noiembrie 1942, s-a decis organizarea unei reuniuni pentru discutarea bazelor constituirii noii organizatii mondiale. Conferinta a avut loc la Dumbarton Oaks intre 21 august si 21 septembrie 1944. Au fost mai multe idei pana la urma s-a impus sintagma ONU, folosita de Roswell. Discutii au fost in legatura cu denumirea organismului restrans care s-a numit Consiliu de Securitate, iar denumirea statutului a fost acela de Carta , nu Pact pentru a nu aminti de Societatea Natiunilor.

O etapa importanta in crearea ONU a fost Conferinta de la San Francisco, desfasurata in 25 aprilie-21 iulie 1945. Au participat 51 de state care au fost considerate membrii fondatori. La San Francisco s-a definitivat structura organizatiei si s-a adoptat Carta ONU. Organizatia si-a inceput activitatea la 25 octombrie 1945. Ea a reflectat raportul de forta de la sfarsitul razboiului si a stability o noua ordine mondiala, devenind cea mai importanta institutie globala de securitate.