O scrisoare pierdută

Specie a genului dramatic in care pivotul estetic il constituie categoria rasului, comedia se intemeiaza din punct de vedere structural si al conceptiei pe diferitele tipuri de comic: de situatie, de moravuri, de caracter, de limbaj. Caracteristice comediei ii sunt conflictul facil, lipsit de profunzime, dezvoltat adesea in jurul unor situatii sau aspecte derizorii, care provoaca un sir de rasturnari de situatii sau de evenimente imprevizibile. Farsa, ca si qui-pro-quo-ul sunt elemente de complicare a evolutiei subiectului la care autorul de comedie recurge adersea pentru a amplifica tensiunea ; deznodamantul comediei este , de regula, momentul impacarii generale. Raportul dintre receptor si text este marcat , in cazul comediei, de detasarea superioara a primului de lumea plasata in scop satiric si ironic sub semnul ridicolului. Personajele de comedie sunt , adesea, ilustrative pentru un defect sau o manie , insa contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce intruchipeaza personajele si dorinta acestora de a intra intr-un tipar superior genereaza un efect satiric si fac din comedie o specie cu profunde valente moralizatoare. Cu toate acestea, comedia nu este lipsita de o accentuata componenta tragica, intrucat permite constientizarea vidului existential , ca si a imperfectiunii formelor de existenta umana, determinand, din acest punct de vedere o anulare a distantei dintre receptor si text, intr-o abordare realista a acestuia.

Literatura romana asociaza numele lui I.L. Caragiale cu sintagma de ,,creator al comediei romanesti"; este de subliniat faptul ca in comediile scriitorului ( ,,O noapte furtunoasa", ,,O scrisoare pierduta", ,,Conu' Leonida fata cu Reactiunea", ,,D'ale caranavalului) se regasesc elemente esentiale din teatrul absurdului care domina a doua jumatate a secolului al XX-lea, Caragiale putand fi considerat , din acest punct de vedere, un dramaturg avant la lettre. Automatismele, gesturile mecanice, stereotipiile, imposibilitatea de a iesi din tiparele prestabilite ale unei societati intocmite pe principii aleatorii, platitudinea personajelor, limitarea lor intelectuala, ierarhiile eronate dar impuse, lipsa de profunzime si viciul sunt supuse unei ironii fine, in care limbajului ii revine un rol esential ,acela de a verbaliza o lume inchisa, aflata in declin intelectual si afectiv.