Joc Secund

Joc secund il apropie pe Ion Barbu de poezia ermetica a lui Stephane Mallarme (sfarsitul secolului al XIX-lea), reformulata prin conceptul poeziei pure de catre Paul Valery si Henri Bremond, in primele decenii ale secolului XX.

Pentru St. Mallarme, esenta absoluta a lucrurilor este total opusa aparentelor lor concrete si, in fond, incompatibila cu aceste aparente. Pentru a putea exprima esenta ideala a lucrurilor, limbajul poeziei trebuie sa elimine semnificatiile obisnuite, de dictionar, ale cuvintelor, astfel incat acestea sa nu mai vorbeasca prin raporturile gramaticale din limba curenta, ci sa iradieze din interior multiplele lor posibilitati semantice si gramaticale neutilizate de vorbitorul de rand. Cuvintele pot fi obligate la aceasta prin fortarea sintaxei, prin deturnarea sensurilor logice ale enunturilor, prin combinatii eliptice sau aleatorii etc. Eliminand incarcatura concreta a cuvintelor, ele devin capabile sa-si dezvaluie esenta, ideea. La randul sau, Henri Bremond defineste poezia pura comparand-o cu contemplatia mistica: ambele trebuie sa-si construiasca un "obiect" inefabil, plasat, prin transcenderea umanului, in neant.