Iona

Drama "Iona" a aparut in anul 1968, alaturi de "Paraclisierul >> si Matca fac parte din trilogia intitulata << Setea drobului de sare >>. Aceasta porneste de la o tema biblica si dezvolta sensurile libertatilor individuale.

Teatrul lui Sorescu justifica o afirmatie sinteza : orice om reprezinta o singuratate. Irationalul, absurdul sunte elementele ce guverneaza universul, fiinta umana suferind de drama imposibilitatii de a gasi si de a conferi un semn. Tragicul intalneste banalul. Omului i se ia dreptul de a-si intelege si alege propria forma de existenta, lipsit de liberul arbitru. Delirul verbal este o stare continua, un urias repertoriu ce ar putea derula la infinit. Accentul se pune pe ilogic, pe aberant, pe inteligibilul existential.

Iona respinge logica teatrului conventional si propune o proprie conventie, a lipsei unei cauzalitati si implicit unei culpabilitati precise. Semnificatiile sunt simbolice si dispare localizarea in timp si spatiu , gradarea conflictului. E o parabola dramatica, in care eroul este un simbol al spiritualitatii moderne, devastate de intrebari fundamentale asupra conditiei umane. El este un prizioniei tragic, al unui univers absurd, simbolizat de chit. Intreaga piesa este o mare metafora, eroul parcurgand un drum initiatic de la viata la moarte, dar moartea este doar un plan simbolic, nu un sfarsit.

Drama, subintitulata tagedie in 4 acte-tablouri, cu trei personaje, dar pescarii 1 si 2 fiind figuranti, alter egouri ale personajului principal.

Iona lupta impotriva absurdului existential. Forma de monolog dramatic cu el insusi, avand un univers ideat si afectiv de mare bogatie. Doar in punctul de pornire este prelucrarea unui motiv din Vechiul Testament.

Iona este unul dintre cei 12 profeti trimisi de Dumnezeu sa ii raspandeasca cuvantul. Insa este stapanit de gandul razvratirii si isi abandoneaza misiunea, urcandu-se pe o corabie pentru a fugi. Pe drum insa se starneste furtuna si el este aruncat peste bord, este inghitit de un peste urias, stihiile oprindu-se brusc. Dupa trei zile si trei nopti este adus la tarm

Din mit, Sorescu a preluat doar situatia existentiala. Iona devine un simbol al spiritualitatii moderne, devastata de intrebari fundamentale, retorice asupra conditiei umane. Este un personaj de teatru absurd, existentialist. In unul din eseurile sale, Sorescu spune : Am vrut ssa scriu ceva despre un om singur, foarte singur.

Iona exprima strigatul tragic al eului insingurat : Singuratatea m-a inghitit ca o balena ! sau E foarte greu sa fii singur ! personajul lui Sorescu nu a facut nici un pacat, el se afla de la inceput in peste. Simbolul este al omului brutalizat de existenta, revoltat de determinarea circumstantelor. Este un personaj tragic, al unui univers absurd, simbolizat de monstrul marin, lupta necurmata a eroului nu este clasicul drum al cunoasterii dinlauntru catre exterior, ci o intoarcere catre propria fiinta, o cunoastere de sine. Existenta este vazuta metaforic : o burta de peste, fara posibiliatea comunicarii cu exteriorul.