Ion Creangă - Amintiri din copilărie

,,poet" al aducerilor aminte ale fericitei varste a copilariei.

,,Amintiri din copilarie" este o opera cu valoare documentara dar, in acelasi timp este un ro-man al copilariei.

Intuind geniul creator al lui Creanga, M. Eminescu, nedespartitul sau prieten, il va indemna pe acesta sa-si scrie nemuritoarea opera. Astfel s-au nascut ,,Amintirile" scriitorul retraind sub ochii citito?rului varsta evocata in spatiul ideal al Humulestiului, Nica, eroul central al operei este urmarit din copilarie pana in pragul adolescentei.

Romanul ,,Amintiri din copilarie" este o opera epica deoarece autorul isi exprima ideile si sentimentele cu ajutorul personajelor si al actiunii. Modul de expunere predominant in opera epica este naratiunea. Cand relateaza intamplari care au in centrul atentiei personaje din universul social al Humulestiului naratiunea este la persoana a III-a. In ,,Amintiri din copilarie" naratorul se identifica cu personajul, Nica fiind autorul insusi la varsta copilariei. De aceea in roman domina naratiunea la persoana I.

Fragmentul din manual face parte din capitolul I al romanului. El relateaza o intamplare din viata de scolar a lui Nica, strans legata de aspecte ale scolii din vremea aceea. Valoarea artistica a textului reiese din talentul de povestitor al lui Creanga care foloseste limba poporului sau.

O zi di viata de elev a lui Nica ne descrie starea de neliniste a personajului, framantarile sufletesti provocate de razbunarea lui Nic-a-lui-Costache pus de Badita Vasile ,,sa-l prociteasca". Acesta era sfadit cu Nica din pricina Smaranditei, careia ii trasese o ,,bleanda" fiindca nu-i daduse pace la prinsul mustelor cu ceaslovul. Simtim inca de la inceput ironia lui Nica pentru dusmanul sau din descrierea pe care i-o face ,,baiat mai mare si inaintat la invatatura pana la genunchiul broastei". Expresia populara ,,pana la genunchiul broastei" prin ironia pe care o sugereaza, devine sursa de umor. Nic-a-lui-Costache incepe a insemna greselile cu ,,ghiotura" pe o ,,dranita" spre disperarea baiatului.

Naratiunea este intersectata de monologul care dezvaluie starea sufleteasca a lui Nica: ,,Mai!!! S-a trecut de saga zic eu in gandul meu". Pentru a reda teama de pedeapsa autorul foloseste cateva expresii populare. Spaima este marturisita astfel ,,si unde n-a inceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor".