Ion

Liviu Rebreanu, prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune in constiinta literara prin specificul artei sale, ce dezvaluie resorturile interioare ale creatiei. Dintre romanele sale (,,Ion", ,,Rascoala", ,,Padurea spanzuratilor", ,,Adam si Eva"), primul se individualizeaza prin prezentarea unei intregi umanitati rurale.

Geneza romanului

Publicat in 1920, romanul prezinta spatiul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea, in mod realist si are ca punct de plecare cateva dintre nuvelele cu care debutase scriitorul. Astfel, una dintre acestea, ,,Volbura dragostei", sintetizeaza tema din ce-a de-a doua parte a operei, iar nuvela ,,Ofilire" reia tema fetei seduse si abandonate, care se va regasi in ,,Ion", in ipostaza cuplului Ion-Ana. De asemenea, conflictul romanesc dintre Ion si George, pentru Florica are ca model confruntarea dintre Tanase Ursu si Toma Lotru din nuvela ,,Rafuiala".

In realizarea romanului trebuie evidentiat substratul antropologic care vizeaza conexiunile ce se pot stabili intre dimensiunile operi si ale realitatii.

Evenimentele care i-au oferit sursa de inspiratie scriitorului au fost precizate de Rebreanu mai tarziu in volumul memorialist ,, Amalgam". Rebreanu marturiseste ca romanul isi trage originea dintr-o scena la care a fost martor intr-o zi de inceput de primavara , cand se afla in satul Prislop. Iesind la vanatoare, zareste pe camp un taran imbracat in straie de sarbatoare, care nestiindu-se privit de cineva, s-a aplecat si a sarutat pamantul ca pe o ibovnica. Aceasta secventa argumenta dorinta patimasa a taranului roman de a avea pamant.

Scurtele descrieri din primul capitol al romanului si din finalul acestui sunt rezultatul primelor amintiri din copilarie ale satului natal.

Al treilea element real de la care a pornit in realizarea actiunii a fost evenimentul din satul Prislop, relatat autorului de catre sora sa. I s-a povestit despre intamplarile unei fere de tarani instariti pe nume Rudovica. Aceasta pacatuise cu un flacau sarac si ramase insarcinata, spre disperarea parintilor ei, care il dispretuiau pe flacau pentru ca nu ii placea sa munceasca pamantul.

Un alt eveniment care i-a oferit sursa de inspiratie lui Liviu rebreanu a fost intalnirea cu un vecin al tatalui sau -Ion Pop Glanetasu, un flacau harnic si foarte sarac. In discutiile cu acesta a fost impresionat de felul cum pronunta cuvantul pamant, parca ar fi fost vorba de o fiinta vie.

,,Ion" se incadreaza in specia romanului, fiind specie a genului epic de cele mai mari dimensiuni, in porza si mai rar in versuri, in care este infatisata o actiune complicara, desfasurata pe o perioada mare de timp cu implicarea unor personaje numeroase. Din punct de vedere al formei romanul este o specie proteica (variata), deoarece se realizeaza prin formule estetice variate, in functie de optiunea scriitorului.

Este roman social si realist prin prezentarea : obiceiurilor si traditiilor populare, evenimentelor importante din viata omului(hora, sfintirea hramului bisericii, nasterea, nunta, moartea ; institutiilor de stat: scoala, biserica, judecatoria, notariatul. De asemnea, familia este infatisata ca institutie sociala: familia invatatorului Herdelea, familia Glanetasului, familia Bulbuc, familia Vasile Baciu . Se contureaza si destine umane individuale: Ion, Ana, George Bulbuc, Titu Herdelea etc.

Se incadreaza si in categoria de roman modern si obiectiv prin faptul ca formelor literare traditionale interfereaza cu cele moderne.

Se adopta formula realista prin ilustrarea vietii taranesti din Ardeal, in primele decenii ale secolului al XX-lea, o adevarata "creatie de oameni si de viata" (articolul "Cred", 1924);

Tehnicile compozitionale sunt moderne: Rebreanu construieste doua planuri narative care se intrepatrund(pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte viata familiei invatatorului Zaharia Herdelea).

Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului venit la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.

Romanul este structurat riguros, in doua parti cu titluri sugestive ("Glasul pamantului" si "Glasul iubirii"). Aceste doua titluri sunt metaforice, evidentiind dilema din sufletul protagonistului, pus mereu sa opteze pentru glasul pamantului sau cel al iubirii. La randul lor, cele doua parti sunt divizate in capitole ( in total 13), intitulate sugestiv ( Zvarcolirea, Hora, Nunta, Rusinea etc.).

Romanul "Ion" raspunde cerintei modernismului lovinescian, de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana) prin faptul ca are caracter obiectiv, utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor, fiind un roman realist, social, obiectiv si modern.

Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la pers a III-a, nonfocalizata, perspectica narativa fiind auctoriala. Viziunea ,,dindarat" presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in fatele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul omniscient tie mai multe decat personajele sale si, omiprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor unviersal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, conform unui destin prestabilit si legii cauzalitatii. De aceea textul contine semne prevestitoare ale sfarsitului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii : nu poate iesi din destinul lui (,, roman al destinului"). Inlantuie temporal si cauzal, fatele sunt crediblie, verosimile. Efectul asupra citittorului este de iluzie a vietii ( veridicitate) si de obiectivitate.

"Ion" este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, ilustrand conflictul generat de lupta apriga pentru avere, intr-