Din cele mai vechi timpuri, Eva, ca simbol al feminitatii, a trezit suspiciuni, polemici, diferite interpretari si chiar razboaie (exista numeroase exemple in istoria omenirii), chiar daca ea a avut un statut inferior (Grecia antica, Roma antica pana in secolul I a. Hr.). Pentru ca Evul Mediu este eminamente masculin, femeia este perceputa ca o urmasa a ,,pacatoasei Eva", o creatura slaba in care chipul lui Dumnezeu exista la un nivel net inferior in comparatie cu barbatul. Imaginarul medieval este influentat de teza creationista care plasa femeia pe un plan inferior pentru ca l-a indemnat pe Adam sa incalce porunca divina.
In secolul al XIII-lea Toma d'Aquino reia aceasta teza , concluzionand ca barbatul e inzestrat cu capacitati rationale mai puternice decat femeia si de aceea sufletul sau contine intr-un mod aparte chipul divin. Calugarita vizionara Hildegard von Bingen (din Germania) sustinuse aceasta teorie cu un secol inaintea lui d'Aquino: : ,,Femeia este slaba, ea vede in barbat pe acela care ii poate da putere , asa cum luna isi primeste puterea de la soare. De aceea este supusa barbatului si trebuie intotdeauna sa fie gata a-i sluji." Aceeasi idee este sustinuta si de Filomena, unul dintre personajele feminine ale Decameronului, lucrare monumentala creata de Giovani Boccaccio in perioada 1352-1354, dupa teribila epidemie de ciuma care a devastat Europa in anul 1348 si publicata la o distanta de aproape un secol si jumatate, 1470.
Boccaccio, Decameronul, Ed. Literatura Artistica, Chisinau, 1990, Prefata realizata de Al. Balaci
Geoge Duby, Evul Mediu masculin, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1992
.Jacques Le Goff, Omul medieval, Ed. Polirom, Iasi, 1999
Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativa in Decameronul, Ed Univers, Bucuresti, 1979
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
