Iarna - pastel

Pastelul este specia genului liric in versuri in care este zugravit un colt din natura, un peisaj.

Modul de expunere folosit este descrierea.

Fiind specie a genului liric autorul isi exprima direct, nemijlocit, gandurile si sentimentele.

Termenul''pastel'' provine din italienescul''pastela'' iar in lb. romana a patruns prin filiera fr.

Termenul a fost introdus de V.A. si a fost preluat din artele plastice, termenul insemnand un procedeu pictural pe baza de creioane colorate, moi, in culori calde.

Pastelul este un tip de descriere subiectiva iar sentimentele poetului sunt evidentiate prin mijlocirea naturii.

Deschizator de drumuri in poezie, proza si teatru, V.A. a lasat o opera vasta care reflecta marele evenimente ale veacului trecut. El a evocat natura, vitalitatea, tineretea sau tristetea in pasteluri dedicate celor patru anotimpuri:

''Oaspetii primaverii'',''Cucoarele'',''Floriile'',''Plugurile'',''Secerisul'',''Cositul'',''Sfarsit de toamna'',''Gerul'',''Viscolul''.''Sania'',''La gura sobei'',''Miezul iernii'',''Iarna'', etc.

Poezia''Iarna'' este formata din patru catrene care alcatuiesc un impresionant tablou de iarna.

''Iarna'' este un pastel autentic in care se descrie un peisaj hibernal cumplit, dominat de albul coplesitor. Tot in jur este alb, fulgii sunt nenumarati si desi, asemeni unui roi de fluturi. Umerii tarii sunt''dalbi''. Campurile, dealurile, imprejurimile, departarile sunt de un alb intens. Plopii par adevarate''fantome'', iar clabucii''albii'' de fum acopera satele pierdute sub zapada. Spatiul desi nu este bine definit - camp, dealuri, sate- sugereaza un spatiu mioritic. Fortele dezlantuite ale naturii par infricosatoare, dar sunt contemplate in a doua parte cu calm, echilibru si optimism.

In prima strofa spatiul poetic cuprinde atat planul cosmic''vazduh'',nori, fulgi, ninsoare, cat si cel terestru: umeri''dalbi'' ai tarii. Epitetul in inversiune''cumplita iarna'' sugereaza ca acest anotimp este nedorit si infricosator. Expresiva este metafora personificatoare hiperbolizanta prin inversiunea''lungi troiene calatoare adunate -n cer gramada''. Versul sugereaza legatura cosmicului cu terestrul. Contopirea celor doua plane exprima ideea de perfectiune de armonie a universului. Fulgii care danseaza prin aer plutesc asemena unui''roi de fluturi albi''. Poezia creaza o viziune grandioasa cu o nota de solemnitate.

In strofa a II-a, repetitia vb''ninge'' si alternantele adv.''ziua'',''noaptea'',''dimineata'' sugereaza ideea de sfarsit de lume. Ca intr-o Apocalipsa, ninsoarea nu poate fi oprita. Folosirea vb.''ninge'' la ind. prezent -prezentul etern este expresiva, sugerand durata ninsorii care nu mai conteneste. Personificarile cu val. metaforica''cu o zale argintie se imbraca mandra tara'', accentueaza legatura cosmicului cu terestru. Versurile''Soarele rotund si palid se prevede printre nori / Ca un vis de tinerete printre anii trecatori'' cuprind o comparatie dar si o meditatie pe tema scurgerii ireversibile a timpului cu o nota de tristete, de melancolie.

In strofa a III-a planul cosmic este contopit cu cel terestru, dominand cromatic albul. Plopii comparati cu''fantasme albe'' se pierd in zare iar satele sunt acoperite cu clabuci''albii'' de fum. Vb la diateza reflexiva''se vad'' creaza in decor o imagine oarecum impersonala, obiectele par sa-si piarda contururile si concretetea:''ca fantasme albe plopii''.

Strofa a IV-a prezinta finalul care ofera echilibrul asteptat, este o izbanda a optimismului si a vietii. Viata triumfa. Comparatia hiperbolica cu val. metaforica''oceanul de ninsoare'' este expresiva. Sania''usoara''si clinchetele de zurgalai, care reprezinta o superba imagine auditiva confera textului o nota de optimism robust, de veselie. Spaima din primele versuri este convertita in incantare. Imaginile motorii degaja o stare sufleteasca tonica. Interj ''iata'' aduce in prim plan imaginile de miscare. Miscarea inseamna viata, iar viata confera un sentiment tonic, de optimism.

Criticul I Rotaru remarca expresivitatea folosirii subst.''ocean'' nu cu doua silabe cum ar fi firesc ci cu trei: o-ce-an. Lungirea fonica a cuvintelor este facuta nu numai din motive prozodice ci si pentru expresivitate. Ritmul este trohaic, masura de 15-16 silabe, rima imperecheata. Se poate vorbi de o muzicalitate a versurilor data de folosirea vocalelor. Alternanta vocalelor''a,e,i'' deschise cu cele inchise confera un ritm interior versurilor si sugereaza o nota de solemnitate.