Harap-Alb

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul/supranaturalul si supusa unor stereotipii/actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si descrierea.

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in Convorbiri literare in 1877.

Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii. Naratiunea este dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte (limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: se dezvolta actiunea si se caracterizeaza personajele.

Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice sunt : superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.

Actiunea se desfasoara linear ; succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit.

In basm sunt prezente formulele tipice. Formula initiala:"Amu cica era odata" si formula finala: "Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca..." sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Formulele mediane, "Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua", "si mai merge el cat mai merge" realizeaza trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul/curiozitatea cititorului.

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou (caracterul de bildungsroman) presupune un lant de actiuni conventionale/momentele subiectului : o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea reparatorie/trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul).

Autorul porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata : "Sa te feresti de omul ros, iar mai ales de omul span". Raul nu este intruchipat de fapturi himerice, ci de omul insemnat , de o inteligenta vicleana. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.

" Cartea " primita de la Imparatul Verde, care are nevoie de un mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi), este factorul perturbator al situatiei initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritatii mezinului).

Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei, conditie initiala, obligatorie pentru cel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii ; trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri.

Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia "calul, armele si hainele" cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Calul va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului, avand si puteri supranaturale : vorbeste si poate zbura.

Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii, caci pentru fiul craiului se va incheia o etapa si alta va incepe. Avand nevoie de un initiator, va incalca sfatul parintesc si-si va tocmi sluga un span. Inca naiv, se lasa inselat de acesta si coboara in

fantana. Schimbarea numelui, a identitatii reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului.

Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe : aducerea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului fabulos si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice. Prima proba ii solicita curajul, a doua, mai complicata, pe langa curaj, manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului, in pofida ispitei de a se imbogati.

A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si solicita mai multe ajutoare. Drumul spre Imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod, tanarul protejand viata furnicilor si primejduindu-si-o pe a sa. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste si de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. Ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos si comunicativ : Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Pentru a-i da fata, Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor : casa de arama (cu ajutorul lui Gerila), ospatul pantagruelic (Flamanzila si Setila), alegerea macului de nisip (cu ajutorul furnicilor), straja nocturna la odaia fetei si prinderea acesteia (cu ajutorul lui Ochila si al lui Pasari-Lati-Lungila), ghicitul fetei (cu ajutorul albinei). Pentru erou aceasta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteste de fata, dar, credincios juramantului facut, nu-i marturiseste adevarata sa identitate

Fata il demasca pe Span, care, furios ii taie capul lui Harap-Alb. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului. Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern. Invierea este realizata de fata imparatului, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul isi primeste recompensa : fata si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.

Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o singura trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai protagonistului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul etc), dar aspectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni. Personajele se individualizeaza prin limbaj. Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate limbajului. Frecventa epitetului de caracterizare confera expresivitate si umor limbajului.

Povestea lui Harap-Alb contine trasaturile basmului, dar este un basm cult prin: reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului.