Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia Modernista

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

si nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntalnesc

in calea mea

in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugruma vraja nepatrunsului ascuns

in adancimi de intuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taina -

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micsoreaza, ci tremuratoare

mareste si mai tare taina noptii,

asa imbogatesc si eu intunecata zare

cu largi fiori de sfant mister

si tot ce-i neinteles

se schimba-n neintelesuri si mai mari

sub ochii mei-

caci eu iubesc

si flori si ochi si buze si morminte.

Lucian Blaga este o personalitate complexa a epocii interbelice, poet, dramaturg, eseist, profesor universitar si creator de sistem filosofic, idealist si agnostic. La baza sistemului filozofic blagian sta conceptul de mister: omul traieste intr-un univers al misterelor care sunt sacre si care confera frumusete lumii si existentei umane.

Marele Anonim, creatorul, Dumnezeu, asaza o bariera in calea cunoasterii umane, un obstacol pentru a-si proteja misterele, bariera pe care Blaga o numeste cenzura transcendenta. Asadar, fiinta umana nu poate cunoaste integral universul (teoria minus-cunoasterii).

Este cel mai de seama reprezentant al expresionismului poetic romanesc.

Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul ,,Poemele luminii" (1919), volum expresionist, in care se generalizeaza verslibrismul si ingambamentul. Este o arta poetica modernista, adica o meditatie asupra cunoasterii, care prezinta raporturile creatorului cu lumea, cu divinul si cu propria creatie. Ca orice arta poetica, este un text autoreferential, structurat monologic si confesiv la persoana I singular.

Mesajul transmis cititorului este acela ca poezia devine un instrument de adancire a misterelor.

Titlul surprinde prin amploarea lui. Este un enunt propozitional dezvoltat care exprima un crez artistic reluat in primul vers. Debuteaza prin pronumele personal ,,eu" (marca a lirismului subiectiv) si este urmat de verbul ,,nu strivesc" (cu sensul de a nu ,,distruge") si de metafora revelatorie (,,corola de minuni a lumii"). Este o imagine ideala si emblematica a universului vazut ca o imensa floare, ale carei petale sunt reprezentate de misterele cosmice. Forma cercului sugereaza perfectiunea, lumea in care traim imprumutand frumusetea si fragilitatea florii, deoarece orice interventie brutala o poate distruge.

Poemul este alcatuit din trei secvente lirice corespunzatoare textului argumentativ. Ipoteza (primele cinci versuri) exprima refuzul creatorului de a fi partas la distrugerea misterelor cosmice prin exces de rationalism. Partea cea mai ampla (argumentatia) prezinta in opozitie cunoasterea paradisiaca cu cea luciferica. Concluzia este reprezentata de subordonata cauzala, prin care eul liric isi exprima atasamentul pentru mistere, pe care le protejeaza prin iubire.

Creatorul devine purtator de lumina proprie, prin care aprofundeaza si protejeaza tainele universului. El recurge la o ampla comparatie: asa cum lumina difuza a lunii nu clarifica obiectele, ci le potenteaza misterul, tot astfel poetul imbogateste lumea ,,cu largi fiori de sfant mister".

Versurile evidentiaza prezenta a doua laitmotive: lumina (simbol expresionist al cunoasterii, instrument al misterului) si taina (mister nerelevat).

Poezia este construita pe principiul opozitiei, al antitezei intre cunoasterea paradisiaca, nepoetica, stiintifica (sugerata de metafora ,,lumina altora") si cunoasterea luciferica, poetica, magica (sugerata de metafora ,,lumina mea"). Opozitia este evidenta: in timp ce cunoasterea paradisiaca recurge la ratiune, cea luciferica se bazeaza pe contemplatie si iubire.

Substantivele ,,flori", ,,ochi", ,,buze" si ,,morminte" sunt simboluri ale misterelor, raspandite in toate regnurile: vegetal, uman si mineral.

Se observa ca paradigma creatorului este puternic reliefata prin pronumele personal ,,eu" si, mai ales, printr-o serie de verbe care ilustreaza atitudinea protectoare fata de mistere (,,eu nu strivesc", "nu ucid", ,,sporesc").

Pe plan artistic, Blaga recurge la verslibrism (care ii ofera o mare libertate de exprimare) si la ingambament (vers intrerupt sintactic, a carui idee se continua in cateva versuri succesive). Cultivat de expresionisti, ingambamentul fluidizeaza temele si motivele, accentueaza anumite idei poetice si confera solemnitate discursului poetic. Discursul este concentrat in numai 20 de versuri incluse intr-o strofa compacta.

Arta poetica expresionista, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" reprezinta o viziune idealista asupra lumii si un crez estetic exprimat inca din titlu, ce sugereaza melancolia creatoare si sentimentul misterelor cosmice.