Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut "Poemele luminii" din 1919 si a devenit foarte cunoscuta ca o arta poetica, in sensul ca ar anunta un program artistic, un crez, mai ales daca raportam acest mic poem la ansamblul operei lui Blaga. De la prima lectura, poezia ni se prezinta drept o confesiune a unui crez artistic, care se impune prin folosirea persoane I (Eu nu strivesc ). Asadar, in mod indirect, se presupune un subtext polemic fata de alte opere poetice. Inca din antichitate, adica de la Horatiu incoace, "ars" inseamna nu numai mestesug, indemanare in imbinarea cuvintelor, dar si un "har" in exprimarea unor idei si sentimente.

In poezia lui Blaga, accentul nu cade atat pe text, pe cuvant(cum ar fi de exemplu situatia din "Testament(ul) " lui Arghezi), ci accentul cade pe participarea subiectiva la tainele universale, la trairea intensa intr-un univers. Asa cum intalnim si intr-o alta poezie a lui Blaga, "Autoportret", "cuvantul" este considerat efemer, fragil de parca se pierde, se dizolva in trairea propriu-zisa, in trairea ce se rosteste. La Blaga cuvantul este inteles ca o "poarta" a iesirii lumii din suferinta. Asadar, poezia, in conceptia lui Blaga, nu va fi inteleasa ca un rezultat, ca o opera, ci mai ales are sensul de descarcare spontana a unor energii interioare, a unor emotii care trebuie traite chiar in procesul lor de constituire. In conceptia lui Blaga, lumea este alcatuita din taine atat de mari, incat cu greu ele ar putea intra in si in sens si de aceea sunt reluate. De exemplu "nepatrunsul" ne aminteste de poemul lui Eminescu, "Scrisoarea I" ("Cand nu se ascundea nimica, desi tot era ascuns. Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns") "Nepatrunsul" eminescian trebuie inteles la modul romantic intr-o propozitie temporala, el reprezinta lumea inainte de geneza neintrata inca in ciclul vietii si nici in cuvant, nici in sens. La Blaga insa, care este expresionist, chiar lumea creata este incerta, tainica, greu de cuprins in rostirea poetica. "Nepatrunsul ascuns" este simtit asadar cu inima si nicidecum nu este cercetat cu privirea scrutatoare a mintii. Acest "Nepatruns" specific liricii lui Blaga nu cere avanturi distrugatoare, ci ofera o bucurie intima de comuniune impacata cu vraja universala. Poetul filosof intelege ca nu putem descifra tainele universului in care traim, si cu atat mai mult trebuie sa ne apropriem lumea in care traim marind aceste taine. Poezia ni se prezinta ca o singura unitate bazata pe opozitii si analogii. Reintalnim metafora "luminii" preluata din textele biblice(lumina- Dumnezeu, lumina- proces fizic, lumina- o modalitate de cunoastere, cunoasterea artistica).

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

si nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntalnesc

in calea mea

in flori, in ochi, pe buze ori morminte

lumina altora

sugruma vraja nepatrunsului ascuns

in adancimi de intuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taina

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna