Poezia "Dati-mi un trup, voi muntilor" face parte din volumul "Pasii profetului"
(1921) si da un suflu liric impetuos vitalismului expresionist, puterii launtrice dezlantuite de "strasnicul suflet" al poetului, care isi cere o materialitate pe masura, depasind, in propensiunea sa catre absolut, cu mult pe cea trecatoare, terestra: "Numai pe tine te am trecatorul meu trup,/ si totusi/ flori albe si rosii, eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,/ caci lutul tau slab/ mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet/ ce-1 port." Poetul nu cade in extazul laudei inutile pentru "lutul slab" al trupului uman, nu-i pune pe frunte coroana de "flori albe si rosii", in baza aceleiasi antinomii ireductibile intre alcatuirea fizica precara, efemera si o energie vitala desprinsa dintr-o dezlantuire dionisiaca, nietzscheeana a fiintei.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.