E semnificativ titlul operei care ni-l aduce pe batrinul tata, ajuns in toamna vietii sale, ca personaj principal. El simte sfirsitul vietii sale si hotaraste ca inaintea mortii sa mai vada inca o data zestrea sufleteasca a celor sase copii risipiti prin lume. O face anume toamna. E semificativ ti timpul ales. E vorba nu numai de batrinetea eroului, ci toamna e si vremea musafirilor in Moldova. Pornirea nu e itimplatoare. E o proba a valorilor eterne. Copii nu au venit la izvorul vietii lor si pe batrin il framinta, daca nu cumva si-au pierdut esentele cultivate de veacuri de catre neam? Din aceasta simpla pornire desprindem frumoasa idee - rostul omului pe pamint.
Tata socoate opera vietii sale implinitasi e firesc sa fie asa, caci a trait o viata lunga. De copii a ingrijit si pomi sadi, si o fintina a sapat. A lucrat mult ti cu sufletul, ca la batrinete sa obaina toate culorile intelepciunii ti ale spiritului uman, al poporului sau. A stiut cum si pentru ce se rastoarna brazda, a stiut sa rosteasca o vorba frumoasa la inchinarea unui pahar cu vin, a jucat copiii pe genunchii osteniti, si acum uite nu mai vin.
Cu acesta intrebare mistuitoare batrinul porneste la drum. Pe la Marinca nu mai trece, fiindca traieste aproape si vine la parinti mai des. Batrinul tata se igrijoreaza cum a dus cu sine Marinca saminta neamului? Ea nu poate prinde radacini la locul nou. Ea n-a putut sa-si creeze o atmosfera spirituala proprie. Viata ei e o jertva pe care tata nu o primeste. ,,Lipsa de demnitate e un pacat pe care batrinul nu-l iarta nimanui ". pentru el demnitatea vine din constientizarea propriului eu. Demnitatea este pivotul spiritual al personalitatii, e calitatea dominanta a celor mai multe personaje din intreaga opera drutiana.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.