Basmul este specia cea mai complexa a naratiunilor in proza prin intinderea lui si prin planurile diferite in care se desfasoara actiunea. In cadrul basmului propriu-zis, se disting doua subspecii, basmul fantastic si basmul nuvelistic. In basmul fantastic intervine din plin si supranaturalul, fantasticul. Un prim moment care depaseste caracterul exclusivist al ipotezelor genetice il constituie punctul de vedere al teoriilor antropologice, preluat de scoala finlandeza si adecvat metodelor ei de lucru; dar bresa decisiva o realizeaza orientarea scolii ruse spre forma concreta si vie a basmului, in relatie cu povestitorul si mediul in care traieste.
Basmul fantastic oglindeste acel principiu etern valabil: binele invinge raul. Personajele negative intotdeauna sunt pedepsite respectand astfel ordinea fireasca a naturii si a vietii umane, in timp ce eroii principali, exponenti ai idealurilor maselor populare, sunt rasplatiti prin obtinerea a ceea ce si-au dorit.
Daca initial eroul se zbate intr-o saracie extrema, ajunge in cele din urma la mese copioase. Uneori obtin mese care se intind singure, cornuri din care ies turme nenumarate, bani sau aur. Se vorbeste astfel de lipsa de idealism a eroilor, de orientarea materiala a dorintelor lor, dar interpretarea este gresita fiindca eroul provine din randul celor fara ajutor.
O alta caracteristica a basmului fantastic este imbinarea realului cu fantasticul, o modalitate prin care unul se completeaza prin celalalt. Amestecul dintre real si fantastic este simtit a se petrece in mod familiar, firesc, el nu este asteptat izbitor si provocator de spaima sau incordare ca in legenda. Metamorfozele se desfasoara fara sa produca nici o uimire si existenta eroului in forme neumane e un lucru de la sine inteles, o ipostaza care subliniaza ascensiunea lui pe scara sociala.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
