Baltagul

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori români ai secolului al XX-lea. Opera sa cuprinde povestiri, nuvele și romane care abordează teme diverse: istoria, natura, viața satului românesc („Frații Jderi”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Hanul Ancuței”, „Baltagul”, „Dumbrava minunată”).

Romanul Baltagul ocupă un loc de seamă atât în cadrul creației sadoveniene, cât și în întreaga literatură română. Este un roman al perioadei de maturitate în care se regăsesc marile teme sadoveniene: viața pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea. Baltagul aparține perioadei interbelice, fiind un roman tradițional, realist, obiectiv.

Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu un număr mare de personaje, antrenate în conflicte puternice.

Baltagul este structurat în 16 capitole care se organizează în trei părți: așteptarea lui Nechifor Lipan, călătoria Vitoria și a lui Gheorghiță de la Măgura până la găsirea lui Lipan în muntele Stânișoara, împlinirea datinei funerare și a justiției.

Tema romanului este căutarea adevărului în legătură cu dispariția lui Nechifor Lipan, căutare ce determină călătoria Vitoriei și a lui Gheorghiță.

Titlul are o dublă semnificație. Pe de o parte se referă la arma cu care a fost ucis Nechifor și cu care va fi pedepsit ucigașul. Pe de altă parte, se referă la baltagul făurit la începutul expediției justițiare, blagoslovit de preotul Daniil și care rămâne pur, nepătat până la sfârșitul călătoriei, devenind astfel un simbol al dreptății.

Acțiunea romanului se desfășoară într-un timp restrâns, în intervalul dintre toamnă și primăvară. Subiectul romanului urmărește un singur fir epic, structurat pe momente ale subiectului.

Prima parte a expozițiunii are o tonalitate biblică. Ne este prezentată o poveste despre facerea lumii și despre lucrurile și trăsăturile care au fost orânduite fiecărui neam. Muntenii au întârziat la această împărțire din cauza muncii și a vieții grele, dar, fiind dragi Domnului, ei au primit o inimă ușoară, muieri frumoase și iubețe (acesta era o poveste pe care obișnuia să o spună Lipan). Legenda este un prilej de a aduce în prim-plan figura personajului absent, Nechifor Lipan.

Tot în expozițiune ne este prezentat și motivul tristeții Vitoriei (soțul ei plecase după oi la Dorna și încă nu se întorsese, deși trecuseră mult mai multe zile decât de obicei), personajul principal - Vitoria - și copiii celor doi - Gheorghiță și Minodora. De asemenea, ne este descrisă pe larg viața muntenilor.

Intriga este reprezentată de hotărârea Vitoriei de a pleca împreună cu fiul ei, Gheorghiță, în căutarea soțului. Înainte de a pleca îndeplinește toate cele necesare: se duce la preot, ține post 12 vineri, merge la mănăstiri, dar și la vrăjitoarea satului, baba Maranda, vinde o parte din produse pentru a face rost de bani pentru drum, o trimite pe Minodora la mănăstirea Văratec, îi dă instrucțiuni argatului Mitrea cum să îngrijească gospodăria în lipsa ei. Îi confecționează lui Gheorghiță un baltag ce este binecuvântat de preot și, la îndemnul părintelui Visarion, face o plângere și către autorități, deși nu-i inspiră nicio încredere - nădejdea mea cea mare e în altă parte.

Desfășurarea acțiunii prezintă drumul pe care îl parcurg cei doi în căutarea celui dispărut. Ei pleacă în călătorie pe 10 martie și merg de-a lungul Bistriței până la Bicaz și Călugăreni. La Fărcașa, Vitoria îl întâlnește pe subprefect, căruia îi dezvăluie pricina care a pus-o pe drum, dar și pe moș Pricop care-i oferă găzduire și câteva date despre trecerea prin acele locuri a soțului ei.

La Borca va întâlni o cumetrie, iar la Cruci, o nuntă; descrierea drumului Vitoriei e un prilej pentru autor de a ne înfățișa diverse obiceiuri, sărbători și trăsăturile oamenilor de la munte. Într-un final va ajunge în Țara Dornelor. De acum știrile despre Nechifor sunt tot mai dese și Vitoria va reface pas cu pas drumul lui. Află că Nechifor a cumpărat trei sute de oi, din care a vândut o sută unor ciobani, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, și, împreună cu aceștia, a plecat să ducă oile la iernat. Vitoria și Gheorghiță urmează traseul parcurs de cei trei și trec prin Sabasa și Suha. Aflând că la Suha au ajuns doar doi ciobani, Vitoria își dă seama că Nechifor a dispărut între Sabasa și Suha.

Bucurându-se de sprijinul cârciumarului Iorgu Vasiliu și al nevestei acestuia, Vitoria începe căutarea rămășițelor lui Nechifor și încearcă în același timp să-i demaște pe vinovați, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Dovezile că Nechifor este mort încep să se adune, elementul cel mai convingător în acest sens fiind descoperirea câinelui Lupu la Sabasa.

Punctul culminant este reprezentat de găsirea în râpă a osemintelor lui Nechifor Lipan. Acesta este descoperit cu ajutorul câinelui Lupu și are capul spart de baltag.