Baltagul

Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu este publicat in 1930 si introduce o formula romanesca inedita in perioada interbelica: polimorfismul structurii, adica "amestecul de roman realist si naratiune arhetipala grefata pe un scenariu politist".

Romanul "Baltagul" de M Sadoveanu apartine realismului obiectiv prin: tema, perspectiva narativa, tipologia personajelor, veridicitate, preocupare pentru social, verosimilitatea intamplarilor.

1. Este un roman prin faptul ca este o creatie epica in proza de mari dimensiuni, prin amploarea actiunii desfasurate pe mai multe planuri, actiune prezentata in spatiu si timp avand un numar mare de personaje, antrenate in conflicte puternice si bine individualizate, prin imaginea monografica a lumii arhaice a pastorilor de pe Tarcau.

Tema romanului o constituie cautarea si aflarea adevarului, deoarece Vitoria Lipan cauta pe sotul ei disparut, Nechifor, il inmormanteaza, afla ucigasii si ii pedepseste. Fiind o opera a creatiei sadovenieve, romanul armonizeaza marile teme ale creatiei acestuia: viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.

Titlul este simbolic, deoarece reprezinta atat unealta cu care Nechifor Lipan a fost omorat, cat si instrumentul cu care se face dreptate.

Arhitectura complexa a romanului este data de polimorfismul structurii, care a generat pareri critice diferite, uneori, chiar contradictorii: roman antropologic si politist(G Calinescu), realism etnografic(Perpessicius), reconstituirea "Mioritei"(E Lovinescu), roman demitizat(Ion Negoitescu), roman realist obiectiv(N Manolescu), roman initiatic, de dragoste si o anti-miorita(Alexandru Paleologu).